Un alt motiv pentru care postul asta arata altfel este ca sambata seara am fumat o tigara cu o domnisoara care mi-a spus cat se poate de transant ca initativele civice si de constientizare de pe internet au marele dezavantaj ca desi ne-am obisnuit noi cu ideea, internetul nu este totul. Ca exista o Romanie care nu e dialup, ce sa-i mai cerem wireless, si ca Romania respectiva e mare si manoasa. Si homofoba, as fi adaugat, daca azi nu mergeam cu tramvaiul (ala cu transpiratie cu aroma de salam) si nu-mi purtam cu mandrie tricoul cu curcubeu. Nu curcubeu de-ala cu ponei, norisori, si eventual o papusa Barbie, ci curcubeu de-alalalt. Si daca nu se apropia de mine un domn, cu copil in brate si nu ma intreba: ‘Nu va suparati, sunteti gay?’ I-am raspuns ca da, pentru ca desi mi-e frica, in momentul respectiv singurul lucru pe care ar fi putut sa il faca era sa dea cu copilul in mine, ceea ce nu cred ca face un barbat crestin si tata de familie. A zambit, s-a uitat la mine cam asa cum m-am uitat eu in magazin la masina de spalat pe care n-am cumparat-o, si nu stiu de ce a simtit nevoia chiar sa-mi faca loc sa cobor inaintea lui. Probabil nu vazuse si spate de barbat gay si trebuia sa faca o observatie plenara.

In fine. Introducerea asta e mai lunga decat postul si nu-mi pare rau. Pentru ca spune lucruri pe care le gandeam de mult si nu stiam cum sa le pun in cuvinte. Intentia mea a fost sa scriu despre ce inseamna sa fii out si (nu) isteric. Asa ca revin.

Un gay din dulap va spune intotdeauna despre un gay out ca este isteric. Isteric daca ii spune ca e important sa mearga la marsul gay de sambata 23 mai orele 16.15 in Piata Regina Maria din Bucuresti, Romania, isteric si daca ii spune ca a fi out este un beneficiu social, si nu un oprobriu. Isteria gayului out se va manifesta, spun unii gay din dulap, prin abordarea unui stil vestimentar prea liber sau prea frivol si prin accesorizari dubioase. Gayul out, printre altele, isi pupa prietenii de acelasi sex pe strada si nu se joaca de-a schimba-genul-in-propozitie cand vorbeste despre partenerul de viata cu persoane cunoscute si necunoscute.

Un homofob va spune intotdeauna despre un gay out ca este isteric. De fapt mint, e un remix care te zgarie pe ureche care are legatura cu lepadatul de Dumnezeu, pacatele parintilor, diverse tipuri de denaturari, un tablou patologic intreg, si uneori ceva genetic sau minim evolutionist. Un homofob va spune asta despre un gay out pana in momentul in care il va cunoaste si va interactiona cu el suficient (nu pe baza de pumni) incat sa isi dea seama unde scartaie genul asta de gandire.

Un contribuabil heterosexual si cumsecade va spune intotdeauna despre un gay out ca este isteric daca este genul de om care sta la etajul 8, dar ii interzice copilului sa urce cu liftul, care are un fix cu ora 8 seara cand familia trebuie sa fie reunita intr-un tablou idilic si demn de o etamina. La fel cum isi apara sotia de baltoace pe strada si copilul de golani, isi va apara integritatea celulei sociale de homosexuali. Aia out sunt cei mai indarjiti, unii dintre ei apar si la televizor in prime time, altii s-au infiltrat in serialele lor preferate. Naspa moment.

Un politician (noi nu avem politicieni gay, deci e de la sine inteles ca vorbesc de un politician heterosexual) va spune intotdeauna despre un gay out ca este isteric in momentul in care ii incurca agenda. Sa fim intelegatori. Cand faci rocade de zecimale de procente cat e ziua de lunga (asta am bagat-o pentru efect dramatic, toata lumea stie cat dureaza ziua de munca si anul laboral al unui politician) si le dai un fundament legal in bataia vantului politic, nu te incurci cu 5% din contribuabili, darmite cu 0,01% dintre ei care mai au si gura mare. Ia te uita la ei, vor drepturi, vor pirostii si copii. O sa le zic ca Romania nu e pregatita.

In toate cazurile gayul out este automat isteric. Acum sa va explic de ce este isteric. Pai, in primul rand submineaza un strat bine organizat de poponari din dulap. Si-au facut un culcus comod dupa o usa a sifonierului si asteapta acolo sa le deschida cineva usa si sa le puna niste drepturi in brate. Viata lor poate fi atat de usor reconfigurata si in absenta acestor drepturi, deci de ce sa ne stresam. In al doilea rand, nu lasa dreptul la frustrari pre-, post- si chiar maritale homofobului de rand. Exista si un homofob exceptional, dar despre el vorbim altadata. Si ce e mai rau, se asmute ca un caine turbat in special impotriva copiilor domnului heterosexual de la etajul 8. Le destainuie ce face in pat, le da si sfaturi uneori mimand pozitiile discutate, si deseori la plecare le lasa pliante, lubrifianti si prezervative. Hai sa fim seriosi. Cat despre politician nu cred ca mai e nevoie sa povestesc ca n-a contat niciodata cetateanul in Second Life-ul asta numit viata politica.

Daca observati niste stereotipuri in paragraful anterior, este din cauza ca ele chiar sunt acolo. Daca vedeti si mai sus niste stereotipuri, este cazul sa lasati eticheta cu isteria si sa vedeti ca exista si persoane gay care sunt out si fac o treaba buna. Doar nu-i mai deturnati.

de Ioana Ulmeanu

Stii cum este acel gen de femeie care simte nevoia sa isi reclame proprietatea asupra prietenului/iubitului/sotului spunandu-i “al meu”? Enervanta, de cele mai multe ori cicalitoare si de obicei nesigura asupra relatiei solide pe care o tot afirma. Asa ca, din spirit de fronda, am sa ii spun prietenului meu gay – “al meu”.

L-am cunoscut pe al meu cu vreo opt ani in urma. Mi l-a prezentat o prietena lesbiana. De atunci, prietena lesbiana a trecut, dar el a ramas. Era primul barbat gay pe care il cunosteam. Nu mai stiu cum eram eu pe atunci, dar imi place sa cred ca nu imi umblau prin cap prea multe stereotipuri. Asa ca el a devenit in scurta vreme prietenul meu cel mai bun. Cu timpul, de la el, sau pentru ca apropierea de el imi dezvoltase simtul ala al saselea care iti spune ca pe langa tine se invarte o persoana cu o orientare sexuala diferita, am descoperit alti barbati gay si m-am imprietenit si cu ei. Dupa cativa ani, insa, lucrurile au devenit cam dubioase. Cam pe atunci mi-am dat seama ca am devenit fag hag. A fost atunci cand singurele locuri in care mai puteam intalni mai mult de zece cunostinte erau cluburile sau barurile gay si cand mi-am dat seama ca nu mai pot sa port o conversatie normala cu un barbat heterosexual fara sa ii spun “pisi”. In prima faza m-am ingrijorat. Ba chiar am dat vina pe al meu si i-am reprosat ca am ajuns asa din cauza lui. Dupa care am cantarit un pic lucrurile si am realizat ca plusurile erau mult mai multe decat minusurile, ca relatia noastra avea mai multa sare si mai mult piper decat orice alta relatie am cunoscut sau am avut si ca nu as mai fi eu daca nu as fi fag hag. Acum sunt de parere ca orice fata ar avea nevoie de un gay al ei, si cred ca, in cazul in care nu il gaseste, ar trebui sa il cumpere sau ceva. Si, ca sa stie de la inceput in ce se baga, voi face o lista pro si contra gay-ului personal, a.k.a. “al meu”.

Pro:

-         va sti intotdeauna ce e mai bine pentru tine, ceea ce e reconfortant, caci tu nu stii niciodata

-         are intotdeauna pareri pertinente despre culori de par, tunsori sau taieturi avantajoase ale hainelor

-         stie ca atunci cand esti trista ai, de fapt, nevoie de ciocolata sau de un buchet de flori, pe care el nu va ezita sa il cumpere si sa il poarte cu el pana sa ti-l aduca

-         nu va ezita niciodata sa iti imprumute haine, sa manance cu tine in miez de noapte, sa il injure pe fostul tau prieten sau sa revada, in functie de mood-ul tau, cate un episod sau sapte din Will& Grace

Contra:

-         datorita lui vei uita in scurta vreme ca nu e bine sa ii razi in fata sau sa ii spui pisi unui barbat care te intereseaza la modul acela rusinos

-         s-ar putea ca prietenul lui sa fie mai dragut decat al tau

-         s-ar putea sa devii foarte pasionata de Jimmy Sommerville, Pet Shop Boys sau Barbra, ignorand complet gusturile drumandbass ale iubitului tau

-         el va fi intotdeauna prima persoana pe care o vei suna in legatura cu…ei bine, orice, si s-ar putea ca restul lumii din jurul tau sa nu fie prea incantata.

Una peste alta, dupa aceasta analiza stiintifica amanuntita si exacta, sper ca iti este destul de clar ca ai nevoie de un gay. Si ca poti oricand sa fii o fag hag.

EDIT: Oana este prietena mea cea mai buna. Pot sa ii zic BFF, hag etc, etc insa oricum ii zic, ea inseamna acelasi lucru. La fel si ea mie, oricum mi-ar zice (si imi zice!) eu insemn pentru ea acelasi lucru. Acum nu stiu sigur daca exista un cuvant care sa denumeasca asta (disfunctional), dar stiu sigur ca nu avem nevoie de el.  Robert

The hag : ti-am trimis textul ala. Nu imi place deloc
the homo : f bine :)
The hag : da, e un rahat
the homo : este de vis!
the homo : e dragut, dar imi dau seama de ce nu esti incantata de el. Nu de gay ci de text.
the homo : dar iti multumesc pentru oda
the homo : however te la mai las sa te gandesti la o introducere si o incheiere pana maine si daca nu poti o facem impreuna
the homo : vezi, gayul tau este milostiv :)
The hag : thank you merciful gay
the homo : merciful homo, please.

de Vlad Viski

Citeam recent “marturisirea” lui Dragos Bucurenci in Elle. Marturisea, desigur, ca e bisexual. Isi asuma, deci, un rol pe care el insusi il condamna. Rolul de activist gay. Spunea acesta ca o anume calitate (un rol innascut, desigur) nu te poate defini. A fi homosexual (sau bisexual, in cazul sau) nu este echivalentul lui a fi. Are sau nu
dreptate?!
Ne place sau nu, fraza de mai sus nu este adevarata. Sa luam cazul concret al unei cunostinte ale mele… Un respectabil domn dintr-un oras german, doctor in teologie, o persoana a carei principala preocupare este cititul. O persoana care publica incontinuu, autor de lucrari recunoscute la nivel international. Merge sa viziteze o
respectabila doamna in varsta, pentru a-i inmana o serie de documente si este tinut la usa. Nu este demn de a pasi in casa unei persoane ajunsa la o anumita varsta, care isi permite sa sanctioneze orice deviatie de ordin moral.
In lumea multi-morala in care traim si in care normele sunt impuse, nu create si modelate, nu existi decat ca homosexual/bisexual/lesbiana/transgender… Nu conteaza cum arati, nu conteaza ce mananci, nu conteaza cat valorezi in lumea culturala, conteaza ca dpdv sexual esti imoral sau si mai si, amoral! Valorile dupa care cetatenii polisului judeca sunt sexul si banii! Poti fi gay, deci negru, sau gay si bogat, deci misterios si extravagant… Inchizi ochii, incercand sa te trezesti, de fapt, din visul care nu e vis, caci e parte a subconstientului unei societati aflata in ultimele sale clipe de viata…
Fie pentru ca tanjesc dupa suflarea mamei lor (asemeni lui Oedip), fie ca au fantezii sexuale “deocheate”, oamenii (ce cuvant generic) se simt amenintati de schimbare si de revolutie sexuala… Nu poti incalca regulile dupa care functionam, caci ar insemna ca vei arde in flacarile Iadului, alaturi de nume mari, ca Dante sau Nietzsche. Nu-ti amintesti povestea Sodomei si Gomorei? Da, mi-o amintesc. Imi amintesc la fel de bine legendele despre un Dumnezeu razbunator si inselator sau despre povestea unui Mantuitor care seamana mult prea mult cu Zoroastru, acest legendar personaj care a trait cu mult timp inainte ca crestinismul sa fi ajuns etica generalista.
Se intelege, prin urmare, ca fiind gay inseamna sa fii ateu sau chiar ”necredincios”. Inseamna sa nu crezi in Dumnezeu, aceasta sperietoare de ciori care ne pedepseste, ne ucide in minte si in suflet, ne extermina si ne violeaza constant vietile. Gresit! A fi gay nu exclude in sine credinta. Credinta intr-o Divinitate pe care nu o descoperim noi, ci care ni se reveleaza…
Ce model homosexual  poti impune intr-o societate heteronormativa? Ce le spui, deci, copiilor care descopera acum ca folosesc pisoarul de la toaleta scolii doar pentru a vedea “echipamentul” baietilor mai mari? Ce le spui copiilor care se zbuciuma pentru a-si intelege sexualitatea si pentru a-si accepta “diferentele” de gen si de caz?! Ce le spui celor mai radicali care se sinucid pentru ca sunt terorizati de niste fiinte infecte care sunt la fel de speriate ca si parintii lor?! Le spui ca traim intr-o configuratie sociala care favorizeaza competitivitatea la orice nivel? Le spui ca traim intr-o societate capabila de reglare totala, mai putin de “disciplinare a homosexualilor”? Nu. Le spui ca dreptatea nu se face cu bata. Le spui ca trebuie sa-si exprime individualitatea, chiar daca asta inseamna sa fii efeminat, sa te imbraci extravagant, sa vorbesti pitigaiat, sa-ti rotesti ochii peste cap. Pentru ca stigmatizarea gay-ilor vine dintr-o instabilitate emotionala adanca a unor personaje care nu-si merita statutul social.
Tabuurile dupa care ne modelam trebuie, prin urmare, distruse. Trebuie sa ne auto-educam ca sexul este o chestiune cat se poate de frivola si banala, pe care trebuie sa o atacam constant. Vaginal, anal, oral, singular, sexul este o marfa. O marfa intersanjabila, un instrument de manipulare reciproca. Iar rolurile pe care ni le asumam in aceste jocuri sunt si ele la fel de banale!

Cum ar arata, deci, un potret extrem de general al wannabegay-ului carpatin? Sa lamurim, in primul rand, termenul de wannabegay. Este gay-ul care nu isi asuma rolul de homosexual pana la capat, prefera sa inchida usa dormitorului, sa traga draperiile si sa-si elibereze energiile sexuale. Atat. Nici un pas inainte, caci romanii vor accepta gay-ii doar daca vor renunta la paradele gay si daca isi vor trai intimitatea acolo unde isi are locul, anume intre cei patru pereti ai casei lor. Cu alte cuvinte, un wannabegay isi asuma rolul de gay cand vine vorba de sex, insa isi continua impostura de heterosexual cand paseste pe strada si infrunta orasul. Cu alte cuvinte, wannabegay-ul este un las, un incult, un imoral, o marioneta sociala. Prin acest comportament, gay-ul nostru este homofob, fie ca o recunoaste sau nu. A nu-ti face coming-out-ul sau a nega orice soi de outing exprima o  rusine de propria sexualitate, o negare totala a unei parti importante din tine. Nu esti om, prin urmare, esti o creatura pentru care minciuna este un mod de a fi.
De ce e gresit acest model? Pentru ca va perpetua aceasta specie de misei si de lichele incapabili de deschidere culturala si umana, in definitiv… Va perpetua heteronormativizarea societatii si va confirma normele iudeo-crestine dupa care traim. Cand spui ca homosexualitatea nu te defineste, heterosexualii castiga, ar spune O. Wilde. O personalitate care, inainte de H. Milk, a avut curajul sa se sacrifice pentru ceva in care credea. Insa geniile se nasc, desigur, o data la 100 de ani. Nu putem fi toti genii si nu putem cu totii sa avem puterea de sacrificiu pe care “liderii” si “modelele” unei promiscue societati gay au avut-o. Putem, cu toate acestea, sa fim genii minore ale unei lumi care tinde spre minorizare. A trecut vremea unor discursuri hitleriste sau marxiste care sa captiveze sufletele si mintile a sutor de mii de oameni! A trecut vremea in care hipnotizarea maselor era posibila. Astazi hipnotizam in plan personal, revolutionam lumea care ne inconjoara si care e formata din maximum 30 de persoane… Insa 30 plus 30 fac 60. Iar 60 inmultit cu 10 inseamna 600. Si daca vom considera o cifra minima de 180 de milioane de suflete LGBT, matematica nu pare imposibila!

Convinse ca atacurile la persoana a doua sunt specialitatea unor personaje publice cu darul calomniei, cei care recurg la atacul la persoana a treia sunt de cele mai multe ori tributari timpului si etosului. Daca ar trai intr-un univers social in care a spune ‘X este gay’ ar trezi acelasi sentiment ca si ‘X este stomatolog’, probabil ca mecanismul, nu numai atacatorii, nu ar mai fi existat.

Mai avem de invatat un lucru sau doua despre identitatea celuilalt. Lucrurile nu au fost si nu sunt usoare nici pentru persoana gay anonima cum nu sunt nici pentru vip-ul gay. In ciuda unor razlete semne ca ne-ar interesa si omul din spatele imaginii P.R.-izate, de multe ori multumim in gand mass-mediei ca ne catalogheaza parada vip ca actori, oameni de tv, politicieni sau vedete-instant. Nu avem, cu alte cuvinte, o enorma nevoie de air time pentru om atata vreme cat nu ‘incalca’ un code of conduct ale carui reguli nu par sa se schimbe nici pentru ca suntem in Europa, si nici pentru ca am fi invatat lucruri noi despre noi insine.

Perezhilton-izarea realitatii. E de ordin teoretic cat din cruciada de demascare a persoanelor gay este o confirmare a placerilor spectatorului si cat este un front programatic cu care ne-am obisnuit incet-incet. Ca persoane gay, ducem o lipsa acuta de modele pentru comunitate, motiv pentru care faptul ca ne agatam de un comingout si ii dam valori noi – valori care poate nici nu exista in tesatura personajului care si-a facut comingout-ul – nu inseamna altceva decat sa ne satisfacem mediatic o nevoie de reprezentare. Ca persoane non-gay – si asta o spun pentru ca ma gandesc ca nu strica sa ne gandim ca toata lumea este bine-intentionata – ma indoiesc ca exista oameni care sa nu recunoasca ca faptul de a fi gay a existat dintotdeauna in puzzle-ul uman si de asemenea, ma gandesc ca leapsa suspiciune/demascare corespunde unei nevoi de mediu gay. Cu alte cuvinte, atat gay cat si non-gay resimtim lipsa unor personaje publice auto-declarate gay, drept pentru care vanatoarea de homosexuali nu face decat sa stabilizeze un joc de nevoi. Ca exista si o etica pentru asta, si este deseori incalcata, este partea a doua.

Fara a face apologia outing-ului, deci, ma indoiesc ca victimele ’scandalurilor’ media corespund neaparat unui rol strategic in vaste teorii conspirative. Spun victime pentru ca pana la urma e un joc si nimanui nu-i place sa fie luat drept ceea ce nu considera important pentru personalitatea lui sau drept ceea ce la momentul respectiv nu corespunde campaniei sale de imagine.

Piua! Sunt gay! Putinele persoane care si-au facut comingoutul se fac ‘vinovate’ de sustragerea din recensamantul media al persoanelor gay. Daca este vreo lectie pe care trebuie fara doar si poate sa o invatam de la persoanele publice care si-au facut comingout-ul, aceasta ar fi ca devin inviolabile din punctul asta de vedere. Si culmea, daca le urmariti evolutia, veti vedea ca sunt orice altceva, numai ostracizati nu. Felicitari lor ca au gasit o bresa prin care identitatea lor sa fie mai putin sifonata. Se pot spune foarte multe lucruri despre romani, dar sinceritatea (da, aia care incepe cu ‘frate,..!’) este inca intr-un top 10 de valori.

Gay-ul ambiental si politica gay. Gay-ul ambiental (ala pe care il vedem in pozele de la nu stiu ce eveniment monden si fara rautate il catalogam instant) este alta inventie media, de data asta benigna. Fara steag curcubeau si fara o platforma politica, gay-ul ambiental ne invata ca angajarea politica nu este obligatorie si ca este loc in lumea asta pentru toata lumea. Nimeni nu simte nevoia sa ii faca outing-ul, pentru ca nu are revendicari. Pentru ca isi traieste gaytudinea ca fashion statement sau ca activitate artistica pentru care nu aude decat cuvinte de lauda.

Little gay from hell. Mai exista si aceasta ultima categorie – pentru ca da, avem si noi uscaturile noastre. Cand cei trei A (autoritate, aroganta, agresivitate) se intalnesc in compozitia persoanei gay, de o parte sau alta a baricadei se gaseste un binevoitor care sa ii faca outingul. Little gay from hell este poate cel mai grav caz de victima media, pentru ca i se ia exact jucaria preferata si pentru ca singurul plan de actiune care ii mai ramane la indemana este vituperarea of all things gay si ne reaminteste de scenariile ‘fortele raului se descatuseaza in apartamentul parasit’ din toate sf-urile de calitate indoielnica. Poate reactiile post-outing ale persoanelor din categoria asta ar trebui sa ne invete ca nu e o idee buna sa faci outingul cuiva si ca, intr-adevar, comingout-ul asumat nu are ce sa ne aduca decat bine.

Faptul ca un fetis atrage altul sau ca fetisistii sunt neaparat agresori ai unei ordini morale si ai linistii publice este sooo secolul trecut. Nu ignor, spunand asta, nenumaratii barbati si femei (seful vostru? vanzatorul care v-a ajutat sa va alegeti pantofii? sora voastra? voi insiva?) care tanjesc dupa ceea ce le ofera simturile in legatura cu un obiect sau parte a corpului. Pana la urma, cu totii avem afinitati si ar fi si pacat sa nu le avem (anumite industrii ar colapsa si brusc pe strada toata lumea ar fi intr-o uniforma a conformitatii si cu timpul, ma tem, ne-am imprumuta si trasaturile faciale). Dar una din prejudecatile fatale despre fetisuri este ca ele automat inseamna urmarirea cu orice pret a satisfactiei pe baza unui obiect. Ma tem ca nu toata lumea ajunge la inchisoare pentru ceea ce ii face placere, si ca nu toata lumea fura lenjerie de pe sarma de uscat rufe a vecinilor sau face fotografii cu telefonul picioarelor trecatorilor/trecatoarelor.

Psihologii incearca sa vada in fetisurile care intr-adevar erodeaza sanatatea sociala a individului relatii materne incomplete. ‘Dragostea de plastic’ (plasticul de aici fiind practic si piele si lycra si matase si orice va place voua), cum o numea un psiholog, s-ar reduce la obiecte de care ne atasam in absenta unei conjuncturi relationale pertinente. Neurologii ne invata ca de fapt fetisurile corporale, mai pregnant decat cele pentru obiecte, nu sunt altceva decat recunoasterea unei legaturi intre centrii nervosi si felul in care acestia comunica si permit satisfactia sexuala sau de alta natura.

Practic orice obiect sau parte a corpului poate deveni fetis. Am intrebat 10 persoane gay care sunt fetisurile lor si trebuie sa recunosc ca dupa ce am trecut de reticenta lor am ajuns la lista de mai jos, deloc exhaustiva (mi se pare antifetis sa faci o lista completa de fetisuri): corporale (parti supradimensionate, pilozitate redusa sau excesiva, tapli, penis), relationale (frottage, inghitire, gagging), obiecte de vestimentatie (ciorapii albi! – acum inteleg discutia din autobuz, jockstraps, bocanci, pantofi sport, tinuta sport), profesii (politisti, medici, cineva a mentionat si contabili, dar cred ca voia sa zica tinuta de birou, pompieri), stiluri de viata (skateboarderi si geeks), jucarii sexuale (cockrings, mansoane si dildouri) si o serie de obiecte gen genti, orice hi tech si ochelari. Nimic de judecat aici atata vreme cat se gasesc minim doi indivizi care sa faca asta in mod consensual.

Fetisurile gay nu sunt diferite de cele straight, si nici nu se traiesc altfel. Parte din respondenti mi-au spus ca fetisurile gay sunt speciale doar poate pentru ca ni le asumam cu mai mare usurinta si invatam sa le integram si in viata sexuala de cuplu sau ocazionala fara prea mare tamtam. Sunt de acord cu ei. Uneori mai aud povesti ale prietenelor mele despre fetisurile prietenilor lor, dar discutii in contradictoriu despre fetisuri de la prieteni gay nu am auzit. Plus, intreaga industrie porn gay este o afisare cat se poate de solara si autoacceptata a fetisurilor gay. Personajele-stereotip, imbracamintea-stereotip, pornul de nisa s&m sau office, toate ilustreaza practic o nevoie a consumatorului de a-si vedea fetisurile in actiune. Mentionez pornul gay pentru ca din punctul meu de vedere mi se pare cea mai reusita forma de adaptare sociala a fetisurilor.

Alti respondenti mi-au confesat ca fetisurile gay sunt doar mici piese in marele puzzle gay. Nu putini si-au descoperit si trait fericit primele experiente gay datorita fetisurilor. Departe de a fi numai sexuale, dar si departe de a fi omogene. Singurul aspect in care toti barbatii gay intervievati au fost de acord a fost ca nimeni nu trebuie sa isi reprime fetisurile. Ca sunt constructive si fascinatia fata de alt individ al speciei ar fi mult mai monotona in absenta lor, atata vreme cat nu le psihologizam si acordam mai multa importanta decat ca simpli catalizatori ai placerii.

As putea spune prin prisma celor scrise mai sus ca eu nu mi-am facut coming-out-ul fata de ea. Mai degraba ea mi l-a facut. Ea a fost regizorul care a decis scena, scenariul si cand sa inceapa piesa. Eu am fost doar un actor, nu neaparat principal dar cu siguranta best supporting actor, care a acceptat pe drum sa faca parte din piesa si sa improvizeze un rol. Rolul baiatului gay care isi face coming-out-ul fata de mama sa.

Totul s-a intamplat acum 4 ani si ceva, cand aveam 22 de ani. Stiam ca sunt gay de mult timp (cred ca am stiut toata viata) dar in afara de cativa colegi de facultate si o fata frumoasa care se indrogastise de mine (si pe care am reusit sa o conving sa nu investeasca sentimente in mine pentru ca din pacate nu ii vor fi returnate niciodata – cel putin nu in modul in care spera ea) nimeni altcineva nu stia ca sunt gay. Nu stiu daca de teama, daca din cauza unui sentiment de nepregatire sau pur si simplu din nepasare, dar alesesem sa nu ma fac cunoscut ca gay catre nimeni altcineva. La urma urmei, pe cine sarutam eu ma privea doar pe mine.

In prima zi de Paste a acelui an, eram amandoi la bunica mea, in “camera mica” si stateam pe pat discutand despre una si despre alta. Ea stia ca ma implicasem in diverse actiuni ONGiste ce priveau homosexualii si ca sunt cel putin un sustinator al lor, dar nu credeam ca ea stie sau banuieste ca si eu sunt gay. Greseam! Ea banuia! Pentru ca, pe nepregatite si oarecum in afara contextului m-a intrebat “Esti si tu gay?”.

In acel moment mintea mea a inceput sa lucreze in overdrive. Si in 3 secunde de tacere in care am rulat to felul de scenarii care mai de care mai paranoice in mintea mea, m-am decis ca nu poate exista decat un singur raspuns la aceasta intrebare: “Da!”

Nu a inceput sa se intrebe cu ce a gresit. Nici sa-mi spuna ca e anormal sau ca Dumnezeu nu ma aproba. A inceput sa planga usor si sa ma intrebe daca realizez ca voi fi stigmatizat toata viata, ca desi homofobia poate va fi interzisa definitiv si total, tot vor fi oameni care ma vor uri si vor dori sa ma agreseze, discrimineze. I-am raspuns ca stiu, si ca sunt pregatit. Mi-a mai spus si ca este trista ca nu va avea nepoti. I-am atras atentia ca nu sunt eu de vina ca acei oameni care au invatat-o (partial) ca eu sunt o greseala sunt aceeasi cu oamenii care nu vor ca eu sa am o viata de cuplu oficializata sau sa adopt un copil. La care ea mi-a raspuns ca poate ar trebui sa plec in Olanda. I-am spus ca poate o voi face, poate nu.

M-a mai intrebat si daca nu pot fi altfel. Raspunsul meu a fost: “De ce? La urma urmei sunt acelasi ca si acum 5 minute, doar ca acum stii ca sunt gay!”

Am mai avut cateva replici si discutia s-a incheiat usor, la finalul ei, mama reusit sa fie ca intotdeuna, simultan egoista si altruista. Am decis impreuna sa nu ii spunem buncii, pentru ca ar fi fost o pierdere de timp. De tata nu aveam de ce sa-mi fac griji, nu il cunoscusem niciodata si nu fusese prezent in viata mea.

In timp, homosexualul din debaraua mamei mele a inceput sa se plimbe nestingherit prin casa. A fost la intalniri cu barbati, intalniri despre care i-a spus si mamei mele. Mama a fost initial agresiva, apoi s-a calmat. Mi-am dat seama ca de fapt era ingrijorata de posibilitatea ca eu sa patesc ceva.

A fost un spectator ingrijorat dar pasiv in momentele in care sufeream din cauza unor despartiri. Nu a putut sa ma ajute, pentru ca nu stia cum. Dar asta este!

Mi-a urat toti “iubitii” pentru ca nu credea ca vreunul e potrivit pentru mine sau ca ma trateaza cum trebuie. Cam avea dreptate. Cand am adus primul (si singurul) baiat acasa, s-a retras calma in dormitor, pentru a ma lasa sa ma sarut nestingherit cu el.

Acum, la 4 ani si ceva dupa ce mama mi-a facut coming-out-ul, sunt relaxat in preajma ei. Desigur, avem multe probleme de relationare, dar ele nu sunt din cauza orientarii mele sexuale. Nu m-a rugat niciodata sa ii dau sfaturi in materie de imbracaminte sau sa redecorez casa. In schimb ma bate la cap sa ies la intalniri cu baieti pentru ca, spune ea, “nu faci altceva decat sa muncesti si trece viata pe langa tine”. Uneori imi mai spune ca nu stiu ce drama este pentru ea faptul ca sunt gay. Apoi isi da seama ce a spus si tace.

In final, ideea mea ca mama nu stia ca are un homosexual in debara s-a dovedit gresita. Simtea si banuia, asa cum numai o mama o poate face. Iar pasul timid pe care l-a facut pentru a deschide usa m-a ajutat mult. Dupa acel coming-out, celelalte au fost mai usoare.

foto: Tabitha G. 

Atunci cand nu se intampla sa ai prieteni gay sau cand nu te-ai intalnit niciodata in viata cu o experienta sexuala cu o persoana de acelasi sex, e confortabil sa refuzi sa ai o opinie despre orientarile sexuale. Dar atunci cand un homosexual este atacat in numele valorilor crestine sau al traditiilor nationale, nu te poti refugia comod intr-o deliberare perpetua. A nu lua partea victimei inseamna a incuviinta agresiunea.

In loc sa dezbatem fariseic despre sursele culturale sau genetice ale homosexualitatii, am castiga infinit mai mult daca ne-am privi in oglinda si ne-am chestiona cu privire la fricile care ne bantuie cand ne refugiem in spatele unor cuvinte pline de ura ca „perversiune”, „deviatie”, „degenerati”, „poponari”, „bulangii”.

Ce neimpliniri in viata sexuala, ce castrari simbolice, ce respingeri politicoase, dar ferme, ce dimensiuni rusinoase, ce incheieri precipitate ne imping in afara vietii noastre de cuplu si ne fac sa privim cu ochiul soacrei in cuplul de langa noi?

Cat de jalnica trebuie sa ne fie viata erotica si sentimentala incat sa ne refugiem din fata evidentei saracacioase, judecand evidenta coplesitoare a altora? Poate ca noua ne lipsesc iubirea, dorul, placerea, dar cel putin cuplul acela de barbati sau de femei care le traieste va merge in Iad… Teribila consolare, intr-adevar…

foto: Ionut Staicu

‘Barbatii gay sunt obsedati sexual.’

‘Persoanele gay sufera cumplit din cauza discriminarii.’

‘Persoanele gay au o problema cu sexul opus.’

‘Mama sufocanta si tata absent: iata reteta pentru un copil gay.’

‘Nici animalele nu fac asta, e contra naturii.’

‘(Toti) homosexualii au sau vor avea sida.’

‘Vorbim de niste oameni care au vocatia suferintei.’

‘Vorbesc si gesticuleaza exagerat.’

‘Sunt oameni creativi, sarmanti si spirituali.’

‘Nu se frecventeaza decat intre ei.’

‘Nu sunt barbati adevarati, dar nici femei adevarate.’

‘Este frizer/balerin/editor de moda, deci este gay.’

‘Cineva l-a ‘facut’ gay, el nu era asa …’

‘Este lesbiana pentru ca a avut experiente negative cu barbatii/niciun barbat nu s-ar uita la ea.’

‘Barbatii gay nu pot fi monogami.’

‘Intr-o relatie gay este foarte usor sa iti dai seama cine este ’sotul’ si cine este ’sotia’.

Si probabil lista poate continua la infinit. Si nu o sa neg, cred ca nu e item in lista de mai sus pe care sa nu-l fi auzit. Dar, scriind-o, mi-am dat seama cat de des cadem si noi in capcana de a actiona sub impulsul acestor stereotipuri. Nu descindem toti din linia lui Socrate si Leonardo da Vinci, iar pe unii dintre noi creativitatea ne-a ocolit fatis. Nu zburam toti din floare in floare, si chiar si atunci cand o facem, ne asumam roluri in functie de partenerul nostru. Majoritatea avem prieteni de sex opus (atata vreme cat sexul opus nu echivaleaza cu heterosexismul si homofobia). Nu suntem toti in profesii liberale, creative si artistice. Si cu toate astea, nu suntem putini cei care credem in stereotipurile astea si ni le transmitem ocazional ca justificari sau acuze.