A trecut mult timp de cand ne-am inceput vacanta si in curand reluam munca la site, vom avea o serie de surprize si lucruri noi pe site care, speram, vor fi in spiritul cititorilor nostri.

Despre cum a fost lunga noastra vacanta de vara (a inceput in ziua marsului pe 23-mai si nu s-a terminat nici acum) Robert si cu mine vom scrie probabil un post in curand. Daca nu o vom face, ne bazam pe imaginatia voastra :-D

Motivul acestui post este unul simplu. La invitatia asociatiei Accept si Coalitiei Antidiscriminare, Robert si Octavian vor participa maine la intalnirea intitulata ‘Libertatea de exprimare versus dreptul la viata privata in spatiul virtual’. Numele suna promitator, sunt convins ca fiecare dintre noi si-a facut o parere despre ce se va discuta la intalnire, si poate unii dintre noi avem si dreptate. Dar mergem acolo cu deschiderea pe care o presupune dialogul cu jurnalisti si bloggeri, gay si non-gay, asta e mai putin important, sa vedem ce are de spus guest-star-ul avocat despre ce avem si n-avem voie sa scriem (ca pana la urma despre asta e vorba).

Pentru ca e un eveniment comunitar si unul care ar putea fi chiar fain (acum va putem spune ca planuiam si noi o intalnire a bloggerilor gay pentru octombrie, deci trebuie sa fie chiar cool, nu, daca ne-am gandit si noi), maine avem liveblogging pe gaypride.ro de la eveniment ;-) si de asemenea news pe twitter (@gayprideRO).

Inregistrarea emisiunii este on line aici si aici (poti ascula on line sau poti downloada podcastul). Inainte de interventia noastra telefonica (aproximativ minutul 18:00) Daniela si Iohanna au stat de vorba cu Florentina Bocioc, de la Accept. 

Maine, 27 mai, de la ora 15.00 eu, adica Robert, o sa am o interventie live via telefon in emisiunea 121 LIVE. Tema emisiunii este “Miscarea gay”, moderator este Daniela Fugaru Kammrath.

Ne puteti asculta aici .

Convinse ca atacurile la persoana a doua sunt specialitatea unor personaje publice cu darul calomniei, cei care recurg la atacul la persoana a treia sunt de cele mai multe ori tributari timpului si etosului. Daca ar trai intr-un univers social in care a spune ‘X este gay’ ar trezi acelasi sentiment ca si ‘X este stomatolog’, probabil ca mecanismul, nu numai atacatorii, nu ar mai fi existat.

Mai avem de invatat un lucru sau doua despre identitatea celuilalt. Lucrurile nu au fost si nu sunt usoare nici pentru persoana gay anonima cum nu sunt nici pentru vip-ul gay. In ciuda unor razlete semne ca ne-ar interesa si omul din spatele imaginii P.R.-izate, de multe ori multumim in gand mass-mediei ca ne catalogheaza parada vip ca actori, oameni de tv, politicieni sau vedete-instant. Nu avem, cu alte cuvinte, o enorma nevoie de air time pentru om atata vreme cat nu ‘incalca’ un code of conduct ale carui reguli nu par sa se schimbe nici pentru ca suntem in Europa, si nici pentru ca am fi invatat lucruri noi despre noi insine.

Perezhilton-izarea realitatii. E de ordin teoretic cat din cruciada de demascare a persoanelor gay este o confirmare a placerilor spectatorului si cat este un front programatic cu care ne-am obisnuit incet-incet. Ca persoane gay, ducem o lipsa acuta de modele pentru comunitate, motiv pentru care faptul ca ne agatam de un comingout si ii dam valori noi – valori care poate nici nu exista in tesatura personajului care si-a facut comingout-ul – nu inseamna altceva decat sa ne satisfacem mediatic o nevoie de reprezentare. Ca persoane non-gay – si asta o spun pentru ca ma gandesc ca nu strica sa ne gandim ca toata lumea este bine-intentionata – ma indoiesc ca exista oameni care sa nu recunoasca ca faptul de a fi gay a existat dintotdeauna in puzzle-ul uman si de asemenea, ma gandesc ca leapsa suspiciune/demascare corespunde unei nevoi de mediu gay. Cu alte cuvinte, atat gay cat si non-gay resimtim lipsa unor personaje publice auto-declarate gay, drept pentru care vanatoarea de homosexuali nu face decat sa stabilizeze un joc de nevoi. Ca exista si o etica pentru asta, si este deseori incalcata, este partea a doua.

Fara a face apologia outing-ului, deci, ma indoiesc ca victimele ’scandalurilor’ media corespund neaparat unui rol strategic in vaste teorii conspirative. Spun victime pentru ca pana la urma e un joc si nimanui nu-i place sa fie luat drept ceea ce nu considera important pentru personalitatea lui sau drept ceea ce la momentul respectiv nu corespunde campaniei sale de imagine.

Piua! Sunt gay! Putinele persoane care si-au facut comingoutul se fac ‘vinovate’ de sustragerea din recensamantul media al persoanelor gay. Daca este vreo lectie pe care trebuie fara doar si poate sa o invatam de la persoanele publice care si-au facut comingout-ul, aceasta ar fi ca devin inviolabile din punctul asta de vedere. Si culmea, daca le urmariti evolutia, veti vedea ca sunt orice altceva, numai ostracizati nu. Felicitari lor ca au gasit o bresa prin care identitatea lor sa fie mai putin sifonata. Se pot spune foarte multe lucruri despre romani, dar sinceritatea (da, aia care incepe cu ‘frate,..!’) este inca intr-un top 10 de valori.

Gay-ul ambiental si politica gay. Gay-ul ambiental (ala pe care il vedem in pozele de la nu stiu ce eveniment monden si fara rautate il catalogam instant) este alta inventie media, de data asta benigna. Fara steag curcubeau si fara o platforma politica, gay-ul ambiental ne invata ca angajarea politica nu este obligatorie si ca este loc in lumea asta pentru toata lumea. Nimeni nu simte nevoia sa ii faca outing-ul, pentru ca nu are revendicari. Pentru ca isi traieste gaytudinea ca fashion statement sau ca activitate artistica pentru care nu aude decat cuvinte de lauda.

Little gay from hell. Mai exista si aceasta ultima categorie – pentru ca da, avem si noi uscaturile noastre. Cand cei trei A (autoritate, aroganta, agresivitate) se intalnesc in compozitia persoanei gay, de o parte sau alta a baricadei se gaseste un binevoitor care sa ii faca outingul. Little gay from hell este poate cel mai grav caz de victima media, pentru ca i se ia exact jucaria preferata si pentru ca singurul plan de actiune care ii mai ramane la indemana este vituperarea of all things gay si ne reaminteste de scenariile ‘fortele raului se descatuseaza in apartamentul parasit’ din toate sf-urile de calitate indoielnica. Poate reactiile post-outing ale persoanelor din categoria asta ar trebui sa ne invete ca nu e o idee buna sa faci outingul cuiva si ca, intr-adevar, comingout-ul asumat nu are ce sa ne aduca decat bine.

Primul meu contact cu un barbat gay a fost cand eram in armata, in Israel. Ne-am imprietenit in timp ce stateam de paza, in noaptea de 31 decembrie 1991. Era primul barbat a carui grija si atentie am simtit-o. Imi tinea de urat si imi spunea glume ca sa faca sa treaca timpul mai repede si sa uit de frig, de ploaie si de suparare. Eram in 1991, nu imi amintesc numele lui, dar imi amintesc ca iubitul lui era ofiter, iar relatia lor era un secret. Din aceeasi perioada imi amintesc un serial simpatic pe care nu il ratam. Era despre un cuplu gay matur si despre relatia lor cu fiica unuia dintre ei, nu imi mai amintesc numele lui.

Apoi l-am cunoscut pe prietenul meu cel mai bun, la noul job, la revista Tabu. Pot spune ca este unul dintre cele mai bune lucruri care mi s-au intamplat, in ultimii aproape 3 ani. Cu el am fost la gaypride in 2006 si atunci am simtit pe pielea mea cum e sa marsaluiesti pazit din toate partile de jandarmi, sa te feresti de oua care aterizau din blocurile de pe Bulevardul Unirii, aruncate de niste bunicute exaltate; m-am speriat putin cand am vazut cateva pietre mai mari decat cele de rau, cazute pe asfalt. Imi amintesc fetele baietilor de la „Garda de fier reloaded”, care demonstrasera si in dimineata dinaintea marsului, si vuietul cu care multimea ne-a intampinat in Piata Unirii. La cateva ore dupa aflam si de victimele marsului, cei cativa manifestanti batuti la metrou.

Si acum, cateva motive pentru care ar trebui sa mearga cat mai multa lume la gaypride:

• pentru ca nu e o rusine sa fii gay,

• pentru ca nu e o rusine sa ai prieteni gay,

• pentru ca este o mandrie sa te afisezi alaturi de prietenii tai gay,

• pentru ca, daca esti gay, nu esti diferit de majoritatea heterosexuala decat prin faptul ca actul sexual difera (uneori),

• pentru ca un gay iubeste la fel ca tine, uneori poate mai frumos si mai sincer,

• pentru ca suntem in secolul 21 si participarea la gaypride este un semn de evolutie,

• pentru ca, daca mergi la gaypride alaturi de prietenii tai vei fi un mic exemplu pentru altii care vor veni in anii urmatori,

• pentru ca vreau ca peste 2-3 ani, daca merg pe strada si vad doi barbati gay tinandu-se de mana,

• pentru ca mentalitatile se pot schimba, iar gaypride este evenimentul care poate demonstra ca lucrurile se pot rezolva pasnic.

Ce as schimba la gaypride Romania:

• as vrea sa fie totul mai vesel. Steagul curcubeu mi-e drag, nu as renunta la el, dar as vrea muzica vesela, as vrea sa vad celebritati din Romania, gay sau nu, care sa marsaluiasca.

• as vrea sa se vorbeasca mai mult despre gaypride la emisunile de la televizor. As vrea sa-i vad pe Maruta, sau pe Morar, sau pe Capatos vorbind serios despre gaypride.

• as vrea sa vad jurnalisti care sa scrie despre gaypride, cum ar arata gaypride ideal pentru ei. Da, le-as da ca tema catorva formatori de opinie din Romania, sa spuna fiecare in 1000 de semne cum ar arata gaypride pentru ei, in varianta ideala.

• as vrea sa o vad pe Mihaela Radulescu cu cativa invitati gay, cu o saptamana inainte de gaypride, la Duminica in familie.

• as vrea ca mai intai sa fie obisnuiti oamenii care nu au habar de ideea de gay, si apoi sa se vorbeasca despre casatoriile intre gay, despre posibilitatea de a avea copii, etc.

• as vrea sa ii aud pe Dobrovolschi si Craioveanu vorbind despre gaypride la Radio Guerrilla, si sa vina si ei, sa fie in fruntea marsului,

In concluzie, mai ramane de spus ca as vrea sa nu mai aud expresia „am un prieten gay”, imi suna ca „am un prieten care e caniche imperial”!

Am un prieten.

Gay sau nu, e un prieten.

Noemi Revnic

foto: Roald Aron