Octavian

Cand spun homofobie, refuz sa ma gandesc automat la o miscare violenta si automat indreptata impotriva unei persoane anume. Din complexul de credinte si atitudini care ne formeaza, homofobia este poate unul din putinele exemple de respingere in necunostinta de cauza. Nu spun ca toate celelalte grupuri sociale sunt ferite de stereotipuri, dar tind sa cred ca despre persoanele gay se cunosc foarte putine lucruri pentru ca spunem si ne prezentam mult prea sumar.

A fi gay si out este doar una, dar poate cea mai importanta metoda de a combate homofobia. Nu spun ca sunt excluse atacurile de orice natura odata ce este cunoscuta orientarea ta sexuala. Spun, in schimb, ca sansele sa schimbi parerea cuiva cand esti out sunt infinit mai mari. Motivul este simplu, si cred ca este lesne de inteles. Nu, a fi out nu inseamna sa vorbesti numai despre sexualitatea ta. Inseamna sa nu trebuiasca sa minti sau sa te ascunzi. Si chiar daca sexualitatea in sine – nu numai homosexualitatea – ridica destule sprancene, persoanele care te cunosc ca fiind out au ocazia sa vada ca persoanele gay sunt oameni ca si oricare altii. Nu spun mai buni sau mai rai, dar oameni pe care te poti baza, oameni cu o capacitate profesionala, oameni care, in fine, din punct de vedere uman iti ofera aceleasi lucruri pe care ti-l ofera persoanele non-gay. Si poate este un pas marunt, dar este singurul pas marunt pe care un individ il poate face.

Robert

Nu imi place intrebarea asta,  mi se pare ca raspunsul este evident.

Exemplul personal este mereu important (cum sa nu fie!), in cazul asta cu atat mai mai mult, pentru ca fiecare dintre noi poate sa fie un exemplu pentru grupul sau de prieteni, colegi de serviciu, vecini si mai toata lumea cu care intra in contact. Evident exemplul personal trebuie precedat de coming out si asumare a apartenentei la o minoritate. Ca minoritatea este maghiara, rroma, LGBT, musulmana, evreiasca etc este alta poveste. Cert este ca individul poate genera o alta impresie despre o comunitate prin exemplul personal in grupul din care face parte. Pe langa ca este fair sa iti tratezi prietenii si familia cu sinceritate si respect, coming out-ul depaseste sfera unui gest egoist, personal si te transforma intr-un poster boy (sau girl) al minoritatii pentru cei care iti cunosc orientarea. Din acel moment, cu putin noroc, prietenii vor putea spune ” si Gigel e gay si e chiar misto”

Sa vedem ce au de povestit Daniel Mihai si Pinocchio :) Ta ta!

UPDATE:

Se pare ca la intrebare au mai raspuns  Wannabegay si in curand M. desi nu era o leapsa ne bucuram ca avem pareri noi si pertinente la subiect.

de Vlad Viski

Citeam recent “marturisirea” lui Dragos Bucurenci in Elle. Marturisea, desigur, ca e bisexual. Isi asuma, deci, un rol pe care el insusi il condamna. Rolul de activist gay. Spunea acesta ca o anume calitate (un rol innascut, desigur) nu te poate defini. A fi homosexual (sau bisexual, in cazul sau) nu este echivalentul lui a fi. Are sau nu
dreptate?!
Ne place sau nu, fraza de mai sus nu este adevarata. Sa luam cazul concret al unei cunostinte ale mele… Un respectabil domn dintr-un oras german, doctor in teologie, o persoana a carei principala preocupare este cititul. O persoana care publica incontinuu, autor de lucrari recunoscute la nivel international. Merge sa viziteze o
respectabila doamna in varsta, pentru a-i inmana o serie de documente si este tinut la usa. Nu este demn de a pasi in casa unei persoane ajunsa la o anumita varsta, care isi permite sa sanctioneze orice deviatie de ordin moral.
In lumea multi-morala in care traim si in care normele sunt impuse, nu create si modelate, nu existi decat ca homosexual/bisexual/lesbiana/transgender… Nu conteaza cum arati, nu conteaza ce mananci, nu conteaza cat valorezi in lumea culturala, conteaza ca dpdv sexual esti imoral sau si mai si, amoral! Valorile dupa care cetatenii polisului judeca sunt sexul si banii! Poti fi gay, deci negru, sau gay si bogat, deci misterios si extravagant… Inchizi ochii, incercand sa te trezesti, de fapt, din visul care nu e vis, caci e parte a subconstientului unei societati aflata in ultimele sale clipe de viata…
Fie pentru ca tanjesc dupa suflarea mamei lor (asemeni lui Oedip), fie ca au fantezii sexuale “deocheate”, oamenii (ce cuvant generic) se simt amenintati de schimbare si de revolutie sexuala… Nu poti incalca regulile dupa care functionam, caci ar insemna ca vei arde in flacarile Iadului, alaturi de nume mari, ca Dante sau Nietzsche. Nu-ti amintesti povestea Sodomei si Gomorei? Da, mi-o amintesc. Imi amintesc la fel de bine legendele despre un Dumnezeu razbunator si inselator sau despre povestea unui Mantuitor care seamana mult prea mult cu Zoroastru, acest legendar personaj care a trait cu mult timp inainte ca crestinismul sa fi ajuns etica generalista.
Se intelege, prin urmare, ca fiind gay inseamna sa fii ateu sau chiar ”necredincios”. Inseamna sa nu crezi in Dumnezeu, aceasta sperietoare de ciori care ne pedepseste, ne ucide in minte si in suflet, ne extermina si ne violeaza constant vietile. Gresit! A fi gay nu exclude in sine credinta. Credinta intr-o Divinitate pe care nu o descoperim noi, ci care ni se reveleaza…
Ce model homosexual  poti impune intr-o societate heteronormativa? Ce le spui, deci, copiilor care descopera acum ca folosesc pisoarul de la toaleta scolii doar pentru a vedea “echipamentul” baietilor mai mari? Ce le spui copiilor care se zbuciuma pentru a-si intelege sexualitatea si pentru a-si accepta “diferentele” de gen si de caz?! Ce le spui celor mai radicali care se sinucid pentru ca sunt terorizati de niste fiinte infecte care sunt la fel de speriate ca si parintii lor?! Le spui ca traim intr-o configuratie sociala care favorizeaza competitivitatea la orice nivel? Le spui ca traim intr-o societate capabila de reglare totala, mai putin de “disciplinare a homosexualilor”? Nu. Le spui ca dreptatea nu se face cu bata. Le spui ca trebuie sa-si exprime individualitatea, chiar daca asta inseamna sa fii efeminat, sa te imbraci extravagant, sa vorbesti pitigaiat, sa-ti rotesti ochii peste cap. Pentru ca stigmatizarea gay-ilor vine dintr-o instabilitate emotionala adanca a unor personaje care nu-si merita statutul social.
Tabuurile dupa care ne modelam trebuie, prin urmare, distruse. Trebuie sa ne auto-educam ca sexul este o chestiune cat se poate de frivola si banala, pe care trebuie sa o atacam constant. Vaginal, anal, oral, singular, sexul este o marfa. O marfa intersanjabila, un instrument de manipulare reciproca. Iar rolurile pe care ni le asumam in aceste jocuri sunt si ele la fel de banale!

Cum ar arata, deci, un potret extrem de general al wannabegay-ului carpatin? Sa lamurim, in primul rand, termenul de wannabegay. Este gay-ul care nu isi asuma rolul de homosexual pana la capat, prefera sa inchida usa dormitorului, sa traga draperiile si sa-si elibereze energiile sexuale. Atat. Nici un pas inainte, caci romanii vor accepta gay-ii doar daca vor renunta la paradele gay si daca isi vor trai intimitatea acolo unde isi are locul, anume intre cei patru pereti ai casei lor. Cu alte cuvinte, un wannabegay isi asuma rolul de gay cand vine vorba de sex, insa isi continua impostura de heterosexual cand paseste pe strada si infrunta orasul. Cu alte cuvinte, wannabegay-ul este un las, un incult, un imoral, o marioneta sociala. Prin acest comportament, gay-ul nostru este homofob, fie ca o recunoaste sau nu. A nu-ti face coming-out-ul sau a nega orice soi de outing exprima o  rusine de propria sexualitate, o negare totala a unei parti importante din tine. Nu esti om, prin urmare, esti o creatura pentru care minciuna este un mod de a fi.
De ce e gresit acest model? Pentru ca va perpetua aceasta specie de misei si de lichele incapabili de deschidere culturala si umana, in definitiv… Va perpetua heteronormativizarea societatii si va confirma normele iudeo-crestine dupa care traim. Cand spui ca homosexualitatea nu te defineste, heterosexualii castiga, ar spune O. Wilde. O personalitate care, inainte de H. Milk, a avut curajul sa se sacrifice pentru ceva in care credea. Insa geniile se nasc, desigur, o data la 100 de ani. Nu putem fi toti genii si nu putem cu totii sa avem puterea de sacrificiu pe care “liderii” si “modelele” unei promiscue societati gay au avut-o. Putem, cu toate acestea, sa fim genii minore ale unei lumi care tinde spre minorizare. A trecut vremea unor discursuri hitleriste sau marxiste care sa captiveze sufletele si mintile a sutor de mii de oameni! A trecut vremea in care hipnotizarea maselor era posibila. Astazi hipnotizam in plan personal, revolutionam lumea care ne inconjoara si care e formata din maximum 30 de persoane… Insa 30 plus 30 fac 60. Iar 60 inmultit cu 10 inseamna 600. Si daca vom considera o cifra minima de 180 de milioane de suflete LGBT, matematica nu pare imposibila!

Maturizarea, in general, fara a tine cont de orientare sexuala se bazeaza pe informatii venite din mediu. Inca de mic viitorul adult este bombardat de exemple despre cum ar putea sa fie, despre ce i s-ar putea intampla si cum ar trebui sa reactioneze. Parintii sunt desigur primul model, iar relatia dintre cei doi este primul exemplu de relatie pe care il cunoaste copilul – poate chiar RELATIA, la fel cum mama si tata sunt MAMA si TATAL – adica arhetipurile parentale ale individului. Peste exemplul de relatie oferit de parinti, pe masura ce creste, copilul va primi si altele. La inceput sunt cele din povesti (printi si printese), apoi urmeaza exemplul oferit de filme si seriale, iar aici lucrurile se complica iremediabil. Este greu sa cresti si sa realizezi la un moment dat ca lucrurile nu se intampla asa cum ai invatat  sau asa cum te-ai asteptat, este greu pentru oricine are un dram de simt al realitatii sa accepte ca lucrurile nu o sa aiba acelai parcurs ca in serialul sau filmul preferat.

Aici povestea se separa. Pentru cuplurile heterosexuale povestile cu care pot relationa sunt multiple, insa minoritatea LGBT sufera din cauza lipsei de exemple. Chair daca in anii ‘90 s-a inregistrat o crestere exponentiala a cuplurilor gay in filme si seriale, urmand ca apoi, in anii 2000 sa nu existe serial fara personaje gay. Ele au devenit la fel de obligatorii ca  personajele de culoare, personajele asiatice, problematica musulmana, discutiile de avort etc. Toate acesta nu pot suplini lipsa noastra de exemple despre cum ar trebui sa arate relatia noastra. Modelele de relatii gay reale din jurul tanarului care isi descopera sexualitatea nu vor putea constitui un exemplu sanatos intr-un spatiu in care, cultural, nu au existat astfel de pilde, unde relatiile homosexuale au fost ceva ce se consuma in secret, ascuns si soptit.

Concluzia este, evident, ca nu exista un fel bun de a iubi si relationa cu cineva si ca nimeni nu are habar daca ceea ce face este bine sau nu. Exemplul viitor putem fi chiar noi prin transmiterea informatiilor. Schimbul permanent de experiente si intamplari poate fi parte, pe viitor, din constiinta colectiva a unei comunitati gay care stie ce face, tocmai pentru ca noi am gresit pentru ei.

Pe N. l-am cunoscut acum aproape doi ani cand am decis sa ma implic mai mult in immigrant advocacy activities. N. era director de clienti la un ONG local care ofera servicii pentru imigranti, eu eram voluntar. Si e prima persoana de aici din State cu care am reusit sa am un dialog despre Dostoievsky. Si cu care impartasesc prejudecatile mic-burgheze (”mica burghezie” americana, adica locuitorii suburbiilor este prea diferita de mica burghezie de acasa), dragostea pentru literatura si muzica clasica. Si a devenit unul dintre cei mai buni prieteni ai mei de aici. Intamplator, N. este homosexual. Si o inspiratie pentru multi dintre cei care l-au cunoscut.

C. e colega de serviciu care m-a ajutat sa ma mut acum un an. Inteleg ca in curind va trebui sa intorc favoarea pentru ca impreuna cu partenera ei planuieste sa cumpere o casa. C si partenera sa nu sunt singurul cuplu de acelasi sex pe care l-am cunoscut aici si care traiesc asemeni oricarei alte perechi de oameni care s-au decis sa-si petreaca viata impreuna.

Biserica la care incerc sa particip in mod regulat la slujba de duminica e una dintre bisericile americane care sustine drepturile homosexualilor. Preotii au libertatea de a-si folosi propriul discernamant si de a binecuvanta cupluri de acelasi sex. Enoriasii si clerul din New Hampshire au avut liberatatea de a-si alege ca si episcop un preot homosexual care traieste intr-o ‘commited relationship” cu partenerul sau. Nu, nu e vorba de o secta obscura, ci despre biserica episcopala, ramura americana a bisericii anglicane. Biserica pe care am ales-o tocmai pentru ca asemeni celorlati enoriasi eu vad crestinismul ca o religie a iubirii, o religie care nu exclude. Si nu stiu pentru altii cum o fi, dar pentru mine e important ca pot sa ma simt impacata cu mine, cu Dumnezeu si cu acei dintre preitenii mei care intamplator sunt homosexuali. Si daca zic ca intamplator sunt homosexuali e pentru ca, intr-adevar, la inceput reactia mea a fost ce va de genul “Tu chiar esti gay? Oh, asta chiar e diferit” si acum orientarea lor sexuala mi se pare a fi un fapt colateral. Asa cum mi s-ar parea acum faptul ca unele dintre cunostintele mele sunt din India sau sunt hispanici. Pentru ca daca ii poti vedea dincolo de faptul acesta oarecum colateral vei descoperi doar niste oameni ca mine sau ca tine, si poate cu timpul vei afla intre ei prieteni.

Ana Maria B.

Prietenul in cauza nu este homosexual. si daca este sa adaptam vocabularul la cerintele publicului, nu este nici gay. Cuvantul ‘homosexual’ este pentru el un cuvant taios ca un bisturiu, imi spune, si la fel de straniu ca un animal care locuieste pe cativa kilometri patrati intr-o rezervatie din Africa de Sud, pe care daca l-ai vedea, l-ai recunoaste poate dupa poza din dictionar.

Discutia cu respectivul prieten m-a pus in fata unei dileme personale pe care, ocazional, din cauza potentialului de autocunoastere, imi place sa o am. Cand – si daca – sunt homosexual, si cand – si daca – sunt gay.

Homosexual este un cuvant stiintific. Care a aparut la mii de ani dup? ceea ce descrie si dupa alte mii de nume. Homosexualul este usor de pus sub microscop, de inserat in discursuri politice, foarte vulnerabil la uzura de lobby si de obicei sta acasa.

Gay-ul este diferit. Cine este gay se imbraca cu putin mai mult gust decat fratele lui heterosexual, a citit in orice proportie – inclusiv inversa – cu capacitatea de a se exprima in orice privinta si pe orice subiect, a marturisit celor dragi ca este gay atunci cand ii statea pe limba sa le spuna ca este homosexual si vede viata prin niste lentile colorate. Cine este gay a stiut sa isi creeze un scut invizibil si sa navigheze cu propriul mers si sa fredoneze cu propria voce melodia care ii place.

Homosexualul are cauze, gay-ul are efect.

Multa vreme am fost homosexual. Nu stiu cand exact am inceput sa fiu gay. Probabil ca atunci cand le-am spus parintilor, prietenilor, sefilor sau colegilor. Sau atunci cand mi-am dat seama ca nu sunt victima unui destin tragic, ci doar traiesc intr-o camasa de forta cam stramta a unui designer necunoscut. Stiu, in schimb, ca imi place sa fiu gay. Si ca am multi oameni in jur care se bucura pentru mine.