Inregistrarea emisiunii este on line aici si aici (poti ascula on line sau poti downloada podcastul). Inainte de interventia noastra telefonica (aproximativ minutul 18:00) Daniela si Iohanna au stat de vorba cu Florentina Bocioc, de la Accept. 

Maine, 27 mai, de la ora 15.00 eu, adica Robert, o sa am o interventie live via telefon in emisiunea 121 LIVE. Tema emisiunii este “Miscarea gay”, moderator este Daniela Fugaru Kammrath.

Ne puteti asculta aici .

Un alt motiv pentru care postul asta arata altfel este ca sambata seara am fumat o tigara cu o domnisoara care mi-a spus cat se poate de transant ca initativele civice si de constientizare de pe internet au marele dezavantaj ca desi ne-am obisnuit noi cu ideea, internetul nu este totul. Ca exista o Romanie care nu e dialup, ce sa-i mai cerem wireless, si ca Romania respectiva e mare si manoasa. Si homofoba, as fi adaugat, daca azi nu mergeam cu tramvaiul (ala cu transpiratie cu aroma de salam) si nu-mi purtam cu mandrie tricoul cu curcubeu. Nu curcubeu de-ala cu ponei, norisori, si eventual o papusa Barbie, ci curcubeu de-alalalt. Si daca nu se apropia de mine un domn, cu copil in brate si nu ma intreba: ‘Nu va suparati, sunteti gay?’ I-am raspuns ca da, pentru ca desi mi-e frica, in momentul respectiv singurul lucru pe care ar fi putut sa il faca era sa dea cu copilul in mine, ceea ce nu cred ca face un barbat crestin si tata de familie. A zambit, s-a uitat la mine cam asa cum m-am uitat eu in magazin la masina de spalat pe care n-am cumparat-o, si nu stiu de ce a simtit nevoia chiar sa-mi faca loc sa cobor inaintea lui. Probabil nu vazuse si spate de barbat gay si trebuia sa faca o observatie plenara.

In fine. Introducerea asta e mai lunga decat postul si nu-mi pare rau. Pentru ca spune lucruri pe care le gandeam de mult si nu stiam cum sa le pun in cuvinte. Intentia mea a fost sa scriu despre ce inseamna sa fii out si (nu) isteric. Asa ca revin.

Un gay din dulap va spune intotdeauna despre un gay out ca este isteric. Isteric daca ii spune ca e important sa mearga la marsul gay de sambata 23 mai orele 16.15 in Piata Regina Maria din Bucuresti, Romania, isteric si daca ii spune ca a fi out este un beneficiu social, si nu un oprobriu. Isteria gayului out se va manifesta, spun unii gay din dulap, prin abordarea unui stil vestimentar prea liber sau prea frivol si prin accesorizari dubioase. Gayul out, printre altele, isi pupa prietenii de acelasi sex pe strada si nu se joaca de-a schimba-genul-in-propozitie cand vorbeste despre partenerul de viata cu persoane cunoscute si necunoscute.

Un homofob va spune intotdeauna despre un gay out ca este isteric. De fapt mint, e un remix care te zgarie pe ureche care are legatura cu lepadatul de Dumnezeu, pacatele parintilor, diverse tipuri de denaturari, un tablou patologic intreg, si uneori ceva genetic sau minim evolutionist. Un homofob va spune asta despre un gay out pana in momentul in care il va cunoaste si va interactiona cu el suficient (nu pe baza de pumni) incat sa isi dea seama unde scartaie genul asta de gandire.

Un contribuabil heterosexual si cumsecade va spune intotdeauna despre un gay out ca este isteric daca este genul de om care sta la etajul 8, dar ii interzice copilului sa urce cu liftul, care are un fix cu ora 8 seara cand familia trebuie sa fie reunita intr-un tablou idilic si demn de o etamina. La fel cum isi apara sotia de baltoace pe strada si copilul de golani, isi va apara integritatea celulei sociale de homosexuali. Aia out sunt cei mai indarjiti, unii dintre ei apar si la televizor in prime time, altii s-au infiltrat in serialele lor preferate. Naspa moment.

Un politician (noi nu avem politicieni gay, deci e de la sine inteles ca vorbesc de un politician heterosexual) va spune intotdeauna despre un gay out ca este isteric in momentul in care ii incurca agenda. Sa fim intelegatori. Cand faci rocade de zecimale de procente cat e ziua de lunga (asta am bagat-o pentru efect dramatic, toata lumea stie cat dureaza ziua de munca si anul laboral al unui politician) si le dai un fundament legal in bataia vantului politic, nu te incurci cu 5% din contribuabili, darmite cu 0,01% dintre ei care mai au si gura mare. Ia te uita la ei, vor drepturi, vor pirostii si copii. O sa le zic ca Romania nu e pregatita.

In toate cazurile gayul out este automat isteric. Acum sa va explic de ce este isteric. Pai, in primul rand submineaza un strat bine organizat de poponari din dulap. Si-au facut un culcus comod dupa o usa a sifonierului si asteapta acolo sa le deschida cineva usa si sa le puna niste drepturi in brate. Viata lor poate fi atat de usor reconfigurata si in absenta acestor drepturi, deci de ce sa ne stresam. In al doilea rand, nu lasa dreptul la frustrari pre-, post- si chiar maritale homofobului de rand. Exista si un homofob exceptional, dar despre el vorbim altadata. Si ce e mai rau, se asmute ca un caine turbat in special impotriva copiilor domnului heterosexual de la etajul 8. Le destainuie ce face in pat, le da si sfaturi uneori mimand pozitiile discutate, si deseori la plecare le lasa pliante, lubrifianti si prezervative. Hai sa fim seriosi. Cat despre politician nu cred ca mai e nevoie sa povestesc ca n-a contat niciodata cetateanul in Second Life-ul asta numit viata politica.

Daca observati niste stereotipuri in paragraful anterior, este din cauza ca ele chiar sunt acolo. Daca vedeti si mai sus niste stereotipuri, este cazul sa lasati eticheta cu isteria si sa vedeti ca exista si persoane gay care sunt out si fac o treaba buna. Doar nu-i mai deturnati.

Am scris ‘heterosexual convins’ si brusc am avut sentimentul ca am comis o nedreptate. Pacatul n-ar consta in faptul ca nu sunt gata sa accept ca orientarea mea sexuala este la fel de fluida si slaba in fata tentatiilor de orice fel ca si a oricarei alte persoane. Nu. Ar consta in schimb in coalitia instanta cu toti oamenii care din convingerea heterosexualitatii lor nu mai lasa pe nimeni sa respire langa ei. La propriu si la figurat.

Devenirea mea ca barbat convins de ceea ce ii place nu este diferita de a unui barbat gay. Ne-am indreptat spre lucruri diferite pe aceeasi cale. A curiozitatii, a admiratiei, atractiei, uneori am luat sexul drept dragoste sau dragostea drept sex. Sunt pasi scuzabili pe calea maturizarii, desi nu exista stachete fixe in proba asta, dar nu da bine, daca ma intrebati pe mine, sa ai neclaritatea de viziune intima de la 19 ani la 50. Maturizarea asta inseamna si ca iti inveti mediul. Si limitele de relatie cu mediul. Nu te culci cu prietenii cei mai buni, sau daca o faci, esti dispus fie sa ii pierzi, fie sa ii castigi si in alt fel. Nu furi iubitul/a prietenilor, nu faci sex neprotejat cu persoane obscure si cate si mai cate. Regulile se invata jucandu-te.

O regula pe care am invatat-o jucandu-ma a fost ca fratii mei gay (nu frati de mama! Mama, lasa mana jos de pe telefon!) sunt prietenii si nu dusmanii mei. Nu pot sa aproximez atractia lor pentru barbati, nu gasesc nimic in trupul sau mintea barbatului care sa ma faca sa vibrez intr-un fel care sa ma faca sa ii inteleg. Dar nu mi-au vorbit niciodata de lucruri pe care eu sa nu le fi simtit pentru o femeie si astfel nu cred ca vorbim despre lucruri care sa fie altfel decat umane. De unde trag concluzia pe care nu am simtit niciodata nevoia sa o trag: suntem la fel pana si in felul in care ne dorim ceea ce ne dorim.

Istoria ne spune ca alti heterosexuali convinsi ca si mine considera ca persoanele gay nu merita aceleasi drepturi. Judecati-ma si contraziceti-ma: realitatea este ca in prezent chiar, nu se bucura de aceleasi drepturi. Si motivele pe care eu le cunosc sunt doua: unul este comunitatea gay in sine, care a avut nevoie de mult timp sa devina comunitate, pentru ca nu aveau de ce sa se adune persoanele gay (asa cum si nici persoanele hetero nu au de ce sa se adune), iar cand au vrut sa se adune, s-au gasit destui care sa le puna diverse bete in diverse roate. Al doilea motiv este ca heterosexualul convins se gaseste in confortul suprematiei propriei sexualitati: uita ca persoanele gay provin tot din mama si tata biologici, adica din randurile noastre. Persoanele gay au fost copiii izgoniti ai heterosexualilor convinsi si poate e momentul sa incetam instrainarile astea.

Cine citeste randurile de mai sus trebuie ca simte un vag influx de jena. Si poate ca este bine ca il simte. Dati-mi motivul pentru care fratii mei gay nu trebuie sa fie fratii mei. Dati-mi un motiv pentru care eu sunt mai putin heterosexual pentru ca ii accept la masa mea, in casa mea, la nunta mea, chiar si in patul meu cand sunt dati afara de acasa. Nu s-a intamplat decat o data, dar iau asta ca garantia ca mi-am depasit limitele sociale. Limite care imi spun ca nu, nu este ok sa fii gay si nici in compania persoanelor gay.

Daca ma intreaba cineva de ce exista o proportie de persoane gay intre prietenii mei, raspunsul poate parea violent, sau dimpotriva imatur si nediplomatic. Pentru ca sunt om! Iar daca peste raspunsul asta mai e nevoie de altul, iata-l: Pentru ca nimeni nu are prieteni destui, si criteriile de prietenie nu includ si orientarea sexuala.

si da…castiga Norvegia. sa fie clar !

Octavian

Una din prejudecatile pe care le-am auzit la prieteni si cunoscuti gay este ca nu fac parte din comunitatea gay. Este, evident, o diferenta intre a participa la activitati comunitare cu specific gay si a face parte din comunitate. Din comunitate, ca iti place sau nu compania celorlalti, faci parte pentru ca esti gay si nu esti scutit de perceptia celorlalti despre persoanele gay. Desigur, ai varianta in care te concentrezi pe cazurile pe care le judeci ca fiind bad P.R. pentru comunitate: exemplele ‘asa nu’ cred ca sunt subiectul nr. 1 in discutiile tematice. Dar nimeni nu este scutit de intrebarea aceasta: ‘Cum te implici in crearea unei perceptii favorabile comunitatii gay?’

Nu stiu de ce am sentimentul asta ca in ultima vreme suntem peste tot. Daca pentru unii asta trezeste reactii homofobe, sunt convins ca nu asa stau lucrurile universal. Sunt convins totodata ca asa cum este din ce in ce mai greu sa spui ca exista un loc, o activitate, o companie, un grup de prieteni, etc. in care sa nu existe minim o persoana gay, devine si din ce in ce mai greu sa urasti ceea ce incepi sa cunosti si sa-ti dai seama ca ai judecat prea repede sau prea conventional. Da, drumul de la ‘gay-ul companiei’ la o perceptie favorabila care sa fie extinsa asupra intregii comunitati nu este usor. Dar cred ca trecand peste dificultatile initiale, iti dai seama de ce si in ce fel te poti bucura de fiecare aliat.

Si cred ca respectul aliatilor se castiga nu pentru ca esti gay, ci pentru ca esti multe alte lucruri bune. Si cum fiecare aliat conteaza, cred ca nu e lipsit de importanta faptul ca la fel cum fiecare dintre noi poate schimba sau confirma parerea buna sau rea a mediului despre sine, la fel si fiecare aliat poate schimba sansele noastre sa beneficiem de drepturi care ne sunt negate in prezent.

Robert

In general eu cred ca cele mai multe lucruri le rezolv imbracandu-ma dragut, nu stiu daca pot combate si homofobia cu un outfit potrivit, dar tind sa cred ca da :). E dificil sa ma apuc sa spun ce fac, adica am facut gaypride.ro impreuna cu Octavian, trebuie sa conteze si asta. Scopul a fost chiar crearea  unei perceptii favorabile vis-a-vis de comunitate and our not so wicked ways. Una peste alta nu ma consider un poster boy al comunitatii gay si nici nu cred ca mi-as dori sa ajung unul la un moment dat. Mereu am apreciat indivizii care printr-un discurs coerent si o imagine ok au aparut la televior si au vorbit despre comunitate. Au stat la masa, fata in fata cu noua drapta sau cu preoti si i-au combatut cu argumente bazate pe realitati, dublate de un discurs impecabil, aici ma refer desigur la Florin si Tudor. E nevoie de curaj ca sa te expui si prin exemplul tau sa ilustrezi o comunitate intreaga. Ar fi supraomenesti eforturile oricui ar incerca sa demonstreze ca noi toti, ca minoritate, suntem niste indivizi exemplari. Nu numai ca ar fi greu ci ar fi si o minciuna sfruntata. Cand esti insa minoritar trebuie sa demonstrezi ca esti mai bun, mai puternic, mai putin cacat pe tine ca sa poti sa ajungi la acea acceptare pe care ne-o dorim cu totii. Sau poate ar trebui sa mizam pe “diversitatea diversitatii” si sa ne asumam ca la fel ca toti ceilalti suntem si noi in multe feluri de care nu suntem mandri. Perfectiunea sau proiectia perfectiunii este ceva deosebit de periculos, insa cred ca nu suntem in niciun fel de pericol.

Deci ce fac eu? Pai incerc sa ma trezesc dimineata pe la 9, sa ma dau jos din pat pe la 10. Incerc sa ajung la job la 11.30, reusesc rar. Mi-am rugat sefa sa scrie un testimonial pentru gaypride.ro si cred ca am obtinut de la ea unul dintre cele mai frumoase texte de pe acest site. Pe la 2 pm ma loveste in general foamea si ma impotrivesc constant impulsului de a da iama in meniul de la McDonalds, dupa foame imi este cel mai des somn, asa ca atunci incerc sa nu adorm sau sa nu plec direct acasa. Incerc sa-mi respect deadline-urile si sa-mi fac jobul cat mai bine. Pe la 6 pm imi iau bicicleta de pe hol, imi pun castile si pornesc spre casa. Dau de mancare la pisica si ma uit in nestire la House MD (Grey’s Anatomy sau Brothers and Sisters).

Cam asta fac :)

Ma duc sa bat la usa lui Pinocchio si a lui Daniel Mihai sa vad daca s-au trezit si si-au dat cu parerea.

Octavian

Cand spun homofobie, refuz sa ma gandesc automat la o miscare violenta si automat indreptata impotriva unei persoane anume. Din complexul de credinte si atitudini care ne formeaza, homofobia este poate unul din putinele exemple de respingere in necunostinta de cauza. Nu spun ca toate celelalte grupuri sociale sunt ferite de stereotipuri, dar tind sa cred ca despre persoanele gay se cunosc foarte putine lucruri pentru ca spunem si ne prezentam mult prea sumar.

A fi gay si out este doar una, dar poate cea mai importanta metoda de a combate homofobia. Nu spun ca sunt excluse atacurile de orice natura odata ce este cunoscuta orientarea ta sexuala. Spun, in schimb, ca sansele sa schimbi parerea cuiva cand esti out sunt infinit mai mari. Motivul este simplu, si cred ca este lesne de inteles. Nu, a fi out nu inseamna sa vorbesti numai despre sexualitatea ta. Inseamna sa nu trebuiasca sa minti sau sa te ascunzi. Si chiar daca sexualitatea in sine – nu numai homosexualitatea – ridica destule sprancene, persoanele care te cunosc ca fiind out au ocazia sa vada ca persoanele gay sunt oameni ca si oricare altii. Nu spun mai buni sau mai rai, dar oameni pe care te poti baza, oameni cu o capacitate profesionala, oameni care, in fine, din punct de vedere uman iti ofera aceleasi lucruri pe care ti-l ofera persoanele non-gay. Si poate este un pas marunt, dar este singurul pas marunt pe care un individ il poate face.

Robert

Nu imi place intrebarea asta,  mi se pare ca raspunsul este evident.

Exemplul personal este mereu important (cum sa nu fie!), in cazul asta cu atat mai mai mult, pentru ca fiecare dintre noi poate sa fie un exemplu pentru grupul sau de prieteni, colegi de serviciu, vecini si mai toata lumea cu care intra in contact. Evident exemplul personal trebuie precedat de coming out si asumare a apartenentei la o minoritate. Ca minoritatea este maghiara, rroma, LGBT, musulmana, evreiasca etc este alta poveste. Cert este ca individul poate genera o alta impresie despre o comunitate prin exemplul personal in grupul din care face parte. Pe langa ca este fair sa iti tratezi prietenii si familia cu sinceritate si respect, coming out-ul depaseste sfera unui gest egoist, personal si te transforma intr-un poster boy (sau girl) al minoritatii pentru cei care iti cunosc orientarea. Din acel moment, cu putin noroc, prietenii vor putea spune ” si Gigel e gay si e chiar misto”

Sa vedem ce au de povestit Daniel Mihai si Pinocchio :) Ta ta!

UPDATE:

Se pare ca la intrebare au mai raspuns  Wannabegay si in curand M. desi nu era o leapsa ne bucuram ca avem pareri noi si pertinente la subiect.

de Vlad Viski

Citeam recent “marturisirea” lui Dragos Bucurenci in Elle. Marturisea, desigur, ca e bisexual. Isi asuma, deci, un rol pe care el insusi il condamna. Rolul de activist gay. Spunea acesta ca o anume calitate (un rol innascut, desigur) nu te poate defini. A fi homosexual (sau bisexual, in cazul sau) nu este echivalentul lui a fi. Are sau nu
dreptate?!
Ne place sau nu, fraza de mai sus nu este adevarata. Sa luam cazul concret al unei cunostinte ale mele… Un respectabil domn dintr-un oras german, doctor in teologie, o persoana a carei principala preocupare este cititul. O persoana care publica incontinuu, autor de lucrari recunoscute la nivel international. Merge sa viziteze o
respectabila doamna in varsta, pentru a-i inmana o serie de documente si este tinut la usa. Nu este demn de a pasi in casa unei persoane ajunsa la o anumita varsta, care isi permite sa sanctioneze orice deviatie de ordin moral.
In lumea multi-morala in care traim si in care normele sunt impuse, nu create si modelate, nu existi decat ca homosexual/bisexual/lesbiana/transgender… Nu conteaza cum arati, nu conteaza ce mananci, nu conteaza cat valorezi in lumea culturala, conteaza ca dpdv sexual esti imoral sau si mai si, amoral! Valorile dupa care cetatenii polisului judeca sunt sexul si banii! Poti fi gay, deci negru, sau gay si bogat, deci misterios si extravagant… Inchizi ochii, incercand sa te trezesti, de fapt, din visul care nu e vis, caci e parte a subconstientului unei societati aflata in ultimele sale clipe de viata…
Fie pentru ca tanjesc dupa suflarea mamei lor (asemeni lui Oedip), fie ca au fantezii sexuale “deocheate”, oamenii (ce cuvant generic) se simt amenintati de schimbare si de revolutie sexuala… Nu poti incalca regulile dupa care functionam, caci ar insemna ca vei arde in flacarile Iadului, alaturi de nume mari, ca Dante sau Nietzsche. Nu-ti amintesti povestea Sodomei si Gomorei? Da, mi-o amintesc. Imi amintesc la fel de bine legendele despre un Dumnezeu razbunator si inselator sau despre povestea unui Mantuitor care seamana mult prea mult cu Zoroastru, acest legendar personaj care a trait cu mult timp inainte ca crestinismul sa fi ajuns etica generalista.
Se intelege, prin urmare, ca fiind gay inseamna sa fii ateu sau chiar ”necredincios”. Inseamna sa nu crezi in Dumnezeu, aceasta sperietoare de ciori care ne pedepseste, ne ucide in minte si in suflet, ne extermina si ne violeaza constant vietile. Gresit! A fi gay nu exclude in sine credinta. Credinta intr-o Divinitate pe care nu o descoperim noi, ci care ni se reveleaza…
Ce model homosexual  poti impune intr-o societate heteronormativa? Ce le spui, deci, copiilor care descopera acum ca folosesc pisoarul de la toaleta scolii doar pentru a vedea “echipamentul” baietilor mai mari? Ce le spui copiilor care se zbuciuma pentru a-si intelege sexualitatea si pentru a-si accepta “diferentele” de gen si de caz?! Ce le spui celor mai radicali care se sinucid pentru ca sunt terorizati de niste fiinte infecte care sunt la fel de speriate ca si parintii lor?! Le spui ca traim intr-o configuratie sociala care favorizeaza competitivitatea la orice nivel? Le spui ca traim intr-o societate capabila de reglare totala, mai putin de “disciplinare a homosexualilor”? Nu. Le spui ca dreptatea nu se face cu bata. Le spui ca trebuie sa-si exprime individualitatea, chiar daca asta inseamna sa fii efeminat, sa te imbraci extravagant, sa vorbesti pitigaiat, sa-ti rotesti ochii peste cap. Pentru ca stigmatizarea gay-ilor vine dintr-o instabilitate emotionala adanca a unor personaje care nu-si merita statutul social.
Tabuurile dupa care ne modelam trebuie, prin urmare, distruse. Trebuie sa ne auto-educam ca sexul este o chestiune cat se poate de frivola si banala, pe care trebuie sa o atacam constant. Vaginal, anal, oral, singular, sexul este o marfa. O marfa intersanjabila, un instrument de manipulare reciproca. Iar rolurile pe care ni le asumam in aceste jocuri sunt si ele la fel de banale!

Cum ar arata, deci, un potret extrem de general al wannabegay-ului carpatin? Sa lamurim, in primul rand, termenul de wannabegay. Este gay-ul care nu isi asuma rolul de homosexual pana la capat, prefera sa inchida usa dormitorului, sa traga draperiile si sa-si elibereze energiile sexuale. Atat. Nici un pas inainte, caci romanii vor accepta gay-ii doar daca vor renunta la paradele gay si daca isi vor trai intimitatea acolo unde isi are locul, anume intre cei patru pereti ai casei lor. Cu alte cuvinte, un wannabegay isi asuma rolul de gay cand vine vorba de sex, insa isi continua impostura de heterosexual cand paseste pe strada si infrunta orasul. Cu alte cuvinte, wannabegay-ul este un las, un incult, un imoral, o marioneta sociala. Prin acest comportament, gay-ul nostru este homofob, fie ca o recunoaste sau nu. A nu-ti face coming-out-ul sau a nega orice soi de outing exprima o  rusine de propria sexualitate, o negare totala a unei parti importante din tine. Nu esti om, prin urmare, esti o creatura pentru care minciuna este un mod de a fi.
De ce e gresit acest model? Pentru ca va perpetua aceasta specie de misei si de lichele incapabili de deschidere culturala si umana, in definitiv… Va perpetua heteronormativizarea societatii si va confirma normele iudeo-crestine dupa care traim. Cand spui ca homosexualitatea nu te defineste, heterosexualii castiga, ar spune O. Wilde. O personalitate care, inainte de H. Milk, a avut curajul sa se sacrifice pentru ceva in care credea. Insa geniile se nasc, desigur, o data la 100 de ani. Nu putem fi toti genii si nu putem cu totii sa avem puterea de sacrificiu pe care “liderii” si “modelele” unei promiscue societati gay au avut-o. Putem, cu toate acestea, sa fim genii minore ale unei lumi care tinde spre minorizare. A trecut vremea unor discursuri hitleriste sau marxiste care sa captiveze sufletele si mintile a sutor de mii de oameni! A trecut vremea in care hipnotizarea maselor era posibila. Astazi hipnotizam in plan personal, revolutionam lumea care ne inconjoara si care e formata din maximum 30 de persoane… Insa 30 plus 30 fac 60. Iar 60 inmultit cu 10 inseamna 600. Si daca vom considera o cifra minima de 180 de milioane de suflete LGBT, matematica nu pare imposibila!

Octavian

Una din povestile mele preferate (la care n-as fi ajuns daca nu canta despre ea Tori Amos) lanseaza o intrebare interesanta: daca toate persoanele gay ar fi brusc albastre, ar inceta homofobia?

Ura este limitata prin simplul fapt ca este ura si nu iubire. Cand vorbim de parada gay, jocul proportiilor poate parea insignifiant, dar lucrurile nu stau chiar asa. Pornind de la extrema superioara, Sao Paolo este unul din orasele gay-unfriendly daca ne referim la numarul de cazuri de abandon scolar al adolescentilor gay sau la numarul de atacuri pe strada asupra persoanelor gay, dar tot Sao Paolo a gazduit cea mai mare parada gay din lume, cu 2,6 milioane de participanti. Pornind de la limita inferioara, prima parada gay de acum 40 de ani de la New York a adunat cateva mii de participanti. Si unde se afla parada de la Bucuresti? Nu este o intrebare la care vreau sa raspund cu un numar. Vreau, in schimb, sa nu trebuiasca pe durata marsului sa incep fiecare propozitie cu ‘Nu a venit nici…’, referindu-ma rand pe rand la cunoscutii mai apropiati sau indepartati care asteapta in casa sa li se ia drepturile in considerare. Nu, mandria gay (cea de a fi om ca oricare altul) nu este o rafuiala de o zi la care te descalifici neparticipand. Dar este cu siguranta unul din lucrurile pe care trebuie sa le invatam noi insine inainte sa il aratam altora. Si cum mai mult de o data pe an nu avem traditia sa ne intalnim, ratezi poate singura sansa sa le arati homofobilor ca existam, ca suntem de toate varstele, inaltimile, greutatile si culorile si ca trebuie sa se obisnuiasca cu gandul ca facem parte din universul lor.

Robert

Eu sunt intr-o perioada mai pragmatica si o sa raspund la intrebarea asta fix cu motivul pentru care am initiat, alaturi de Octavian, acest site: e important sa mergi la mars pentru a putea fi reprezentat. Nu poti spune „acest mars nu ma reprezinta” din simplul motiv ca nu are cum sa te reprezinte ceva in absenta ta. Eu chiar cred ca marsul asta care dureaza din ce in ce mai putin si aduna din ce in ce mai putina lume merita atentia noastra din simplul motiv ca e ciudat parcursul asta invers al lucrurilor. Daca la noi primul mars a inregistrat cea mai numeroasa prezenta de la al doilea lumea a inceput sa nu mai vina. S-a spus ca nu e fun, nu e “distractie”. Eu unul nici nu cred ca ne permitem sa ne distram la momentul asta pentru ca nu prea avem ce sa sarbatorim (daca avem ce vreau sa imi spuna si mie cineva). Ca sa fiu frivol povestea asta cu gayi domne’ este foarte asemanatoare cu povestea cu pungile de plastic de la supermarchet. Cand eram mic, mama colectiona pungi de plastic. Mda si eu cred ca era dubios. Ele erau un fel de obiect de colectie pentru ca probabil era satula de pungile alea de material. Nu aveam voie sa luam din colectie, daca ne prindea cu vreo punga Aldi sau Lind se supara pe noi. Anyway…divaghez. Long story short cand s-a umplut tara de pungi de plastic nu au mai interesat-o alea pe care le avea, probabil a inceput sa le foloseasca si cu timpul au disparut complet. Cam ca un obicei prost. Recent eram cu mama si cu tata la Real, la cumparaturi. Dupa ce am umplut cosul ne-am trezit ca la casa nu ne mai dadeau pungi de plastic gratis. A fost o mica tragedie pentru ai mei. Tata s-a revoltat, a zis „domne, asa ceva nu se poate!”. De atunci au trecut cateva luni, acum se duc la Real cu pungi de acasa pentru ca au inteles care e faza.

Eu cred ca lumea se obisnuieste cu orice, cu pungi de plastic, fara pungi de plastic, atata timp cat vede despre ce e vorba, iar la marsul asta despre asta este vorba. Despre a fi vazuti si auziti.

Iar acum amandoi murim de curiozitate sa vedem ce au de spus despre asta Daniel Mihai si Pinocchio !

Convinse ca atacurile la persoana a doua sunt specialitatea unor personaje publice cu darul calomniei, cei care recurg la atacul la persoana a treia sunt de cele mai multe ori tributari timpului si etosului. Daca ar trai intr-un univers social in care a spune ‘X este gay’ ar trezi acelasi sentiment ca si ‘X este stomatolog’, probabil ca mecanismul, nu numai atacatorii, nu ar mai fi existat.

Mai avem de invatat un lucru sau doua despre identitatea celuilalt. Lucrurile nu au fost si nu sunt usoare nici pentru persoana gay anonima cum nu sunt nici pentru vip-ul gay. In ciuda unor razlete semne ca ne-ar interesa si omul din spatele imaginii P.R.-izate, de multe ori multumim in gand mass-mediei ca ne catalogheaza parada vip ca actori, oameni de tv, politicieni sau vedete-instant. Nu avem, cu alte cuvinte, o enorma nevoie de air time pentru om atata vreme cat nu ‘incalca’ un code of conduct ale carui reguli nu par sa se schimbe nici pentru ca suntem in Europa, si nici pentru ca am fi invatat lucruri noi despre noi insine.

Perezhilton-izarea realitatii. E de ordin teoretic cat din cruciada de demascare a persoanelor gay este o confirmare a placerilor spectatorului si cat este un front programatic cu care ne-am obisnuit incet-incet. Ca persoane gay, ducem o lipsa acuta de modele pentru comunitate, motiv pentru care faptul ca ne agatam de un comingout si ii dam valori noi – valori care poate nici nu exista in tesatura personajului care si-a facut comingout-ul – nu inseamna altceva decat sa ne satisfacem mediatic o nevoie de reprezentare. Ca persoane non-gay – si asta o spun pentru ca ma gandesc ca nu strica sa ne gandim ca toata lumea este bine-intentionata – ma indoiesc ca exista oameni care sa nu recunoasca ca faptul de a fi gay a existat dintotdeauna in puzzle-ul uman si de asemenea, ma gandesc ca leapsa suspiciune/demascare corespunde unei nevoi de mediu gay. Cu alte cuvinte, atat gay cat si non-gay resimtim lipsa unor personaje publice auto-declarate gay, drept pentru care vanatoarea de homosexuali nu face decat sa stabilizeze un joc de nevoi. Ca exista si o etica pentru asta, si este deseori incalcata, este partea a doua.

Fara a face apologia outing-ului, deci, ma indoiesc ca victimele ’scandalurilor’ media corespund neaparat unui rol strategic in vaste teorii conspirative. Spun victime pentru ca pana la urma e un joc si nimanui nu-i place sa fie luat drept ceea ce nu considera important pentru personalitatea lui sau drept ceea ce la momentul respectiv nu corespunde campaniei sale de imagine.

Piua! Sunt gay! Putinele persoane care si-au facut comingoutul se fac ‘vinovate’ de sustragerea din recensamantul media al persoanelor gay. Daca este vreo lectie pe care trebuie fara doar si poate sa o invatam de la persoanele publice care si-au facut comingout-ul, aceasta ar fi ca devin inviolabile din punctul asta de vedere. Si culmea, daca le urmariti evolutia, veti vedea ca sunt orice altceva, numai ostracizati nu. Felicitari lor ca au gasit o bresa prin care identitatea lor sa fie mai putin sifonata. Se pot spune foarte multe lucruri despre romani, dar sinceritatea (da, aia care incepe cu ‘frate,..!’) este inca intr-un top 10 de valori.

Gay-ul ambiental si politica gay. Gay-ul ambiental (ala pe care il vedem in pozele de la nu stiu ce eveniment monden si fara rautate il catalogam instant) este alta inventie media, de data asta benigna. Fara steag curcubeau si fara o platforma politica, gay-ul ambiental ne invata ca angajarea politica nu este obligatorie si ca este loc in lumea asta pentru toata lumea. Nimeni nu simte nevoia sa ii faca outing-ul, pentru ca nu are revendicari. Pentru ca isi traieste gaytudinea ca fashion statement sau ca activitate artistica pentru care nu aude decat cuvinte de lauda.

Little gay from hell. Mai exista si aceasta ultima categorie – pentru ca da, avem si noi uscaturile noastre. Cand cei trei A (autoritate, aroganta, agresivitate) se intalnesc in compozitia persoanei gay, de o parte sau alta a baricadei se gaseste un binevoitor care sa ii faca outingul. Little gay from hell este poate cel mai grav caz de victima media, pentru ca i se ia exact jucaria preferata si pentru ca singurul plan de actiune care ii mai ramane la indemana este vituperarea of all things gay si ne reaminteste de scenariile ‘fortele raului se descatuseaza in apartamentul parasit’ din toate sf-urile de calitate indoielnica. Poate reactiile post-outing ale persoanelor din categoria asta ar trebui sa ne invete ca nu e o idee buna sa faci outingul cuiva si ca, intr-adevar, comingout-ul asumat nu are ce sa ne aduca decat bine.

Mama a avut ideea sa ma cheme Leila langa Deniz. Leila Deniz, in cazul in care nu stiti, este o actrita din Brazilia foarte cunoscuta. Este o femeie care a trait inaintea timpului ei. Ca noi toti de altfel. Leila Deniz poza goala cand era insarcinata inainte ca o mie de alte femei sa faca asta. Si juca roluri de controversa. Nu am stiut toate lucrurile astea pana de curand. Dar intr-un fel cred ca numele asta m-a urmarit cu toata povestea lui.

Cand am parasit Izmir si am venit in Romania am facut-o pentru o cariera si pentru un barbat. Cariera a mers inainte in Romania, barbatul a ramas in loc in Izmir. Nimic legat cu mandria de a fi gay pana aici! In Turcia femeile au acces la munci liberale in marile orase, nu acest lucru m-a impiedicat sa am o viata profesionala. Chiar daca nu au acces la orice job isi doresc, femeile sunt tratate cu respect in Turcia. Atata timp cat respecta regulile.

Parintii mei au o vie in Izmir. Poza o vedeti mai jos. In poza nu este niciun personaj. In poza au fost doua personaje care s-au iubit tandru in vie: eu si iubitul meu. O alta scena care s-a petrecut in vie a fost un barbat plin de sange si eu fugind si tipand. 

In Turcia exista onoarea familiei. Niciun barbat nu scapa de sarcina de a isi apara sora sau sotia sau fiica sau chiar si mama. Niciun barbat nu sta si se gandeste in acelasi timp ca dragostea nu este o dezonoare adusa femeii din familia lui.

Mi s-a propus sa lucrez ca operator turistic pentru multii romani care isi fac vacanta in Turcia. Nu revin in Turcia niciodata, imi spun de fiecare data.

Poza asta, cu via, o tin cu mine oriunde merg. Lipsesc personajele. Dar nu trebuie sa uit niciodata.

Anul trecut, in Ankara a avut loc o crima. Un barbat zambitor a fost ucis la iesirea dintr-o taverna. Poate trei sute si mai bine de barbati sunt ucisi in orasele turcesti in fiecare an. Poate o suta si mai bine, ma gandesc eu, sunt homosexuali omorati de propriile familii. Ahmet Yildiz a fost doar unul din ei. Parintii i-au spus, ‘nu mai fi homosexual’ asa cum parintii mi-au spus mie ’scoate-ti-l din inima pe barbatul cu care te iubesti’. Apoi tatal lui Ahmet sau fratii lui s-au ocupat de onoarea familiei.

Turcia are o legislatie europeana si laica. Crimele de onoare au fost demult puse intre ghilimele in lege si oricine isi apara onoarea familiei printr-o crima este tratat ca si orice criminal obisnuit. Nimeni din politie nu investigheaza totusi crimele de onoare.

In Romania mi-a luat un an sa stiu ca nu mai alerg prin via pe care o vedeti in poza. Pe Calea Victoriei mi-am tinut poseta lipita de corp si am alergat vazand cu coada ochiului ciorchinii abia copti si am plans la fiecare drum de acasa la serviciu si de la serviciu acasa. Si totusi a trecut. Sunt o supravietuitoare a unei crime de onoare. Sunt poate incompleta din cauza asta. Si totusi pe deplin multumita.

Prima data am vazut doi baieti impreuna pe Calea Victoriei luna trecuta. Nu am stiut ca exista homosexuali in Romania. Probabil nici trecatorul de rand nu stie, pentru ca nu sunt nicaieri. Dar baietii acestia doi aveau ceva special in priviri si nu am schitat niciun gest de recunoastere cand si-au atins usor umarul si s-au privit in ochi. Spectatorul Leila le cerea din ochi sa se sarute.

Nu vin dintr-o tara cu dreptate pentru toata lumea. Dar as vrea sa stiu ca sunt intr-una.

Episodul in cauza mi-a deschis mintea si m-a obligat sa privesc cu alti ochi o comunitate pe care pina atunci nu o luasem in serios. Desi niciodata nu simtisem mila, dispret sau dezaprobare pentru gay, ma gindeam ca sint mai degraba niste experimentalisti extremi, niste forme fara fond ale unei societati blazate, plictisite sau razvratite. O comunitate care se hranea din huiduielile publice, ca orice fronda contra legilor impamintenite. Am inceput sa observ ca teribilismul de care ii suspectam nu era nici pe departe trasatura lor dominanta; cazusem in plasa judecatilor de valoare bazate pe nimic altceva decit comportamentul unor cazuri izolate si, prin urmare, nereprezentative. Oricum, cazusem in capcana judecatii – cea mai periculoasa si cea mai nedreapta forma de discriminare.

Atitudinea mea pasiva ma punea de fapt in rind cu agresivii care ii huiduiau pe strazi sau cu pasiv-agresivii care ii ironizau pe cite un colt de ziar ori in plenul vreunei adunari cu pretentii. Cu ocazia asta, mi-au rasarit in minte citeva intrebari de bun simt. Daca ii judecam pe ei cu superioritatea comunitatii noastre hetero, atunci femeile care aleg sa fie singure pentru a nu face compromisuri mai jos de conditia umana in iubire, de ce nu le-ar judeca pe cele care isi petrec viata de cosmar linga barbati ce le repugna, ce le agreseaza sau pe care nu i-au iubit niciodata? Fetele sarace de ce n-ar sparge rotile jeepurilor cu care defileaza suratele lor, improprietarite de cite un baiat de bani gata linga care s-au aciuat dupa abile vinatori prin cluburi si cafenele cu renume in materie de cuplaje financiar-avantajoase? Barbatii cu suflete chinuite de intrebari de ce nu le-ar trage un pumn in nas exemplarelor de acelasi sex care, rinjind, isi definesc barbatia prin numarul amantelor paralele si consecutive? Pentru ca, pina la urma, in toate astea e vorba de dragoste si, respectiv, de absoluta ei absenta. Adica fix de sentimentul pe care isi bazeaza unii dintre propovaduitorii de Biblie doctrina incriminatoare si primitiva la adresa comunitatii gay.

Sint sigura ca prea putini dintre cei care se simt indreptatiti sa judece au citit macar Cintarea Cintarilor. Sint inca si mai sigura ca un numar infim dintre cei care au facut-o au si inteles mesajul. Multora le este destul scutul cutumelor pentru a se ascunde de realitatea ce i-ar palmui daca ar privi-o macar o data in fata. Si aparati de asa-zisele legi ale firii nu au curajul sa recunoasca nici unul dintre pacatele capitale pe care le fac zilnic sub aparenta de parinti perfecti si soti devotati. In mintea lor adormita artificial de respectarea tabuurilor nu se isca niciodata furtuna adevarului pentru ca nu au curajul sa recunoasca realitatea trista a faptului ca in sufletul lor, dragostea biblica a murit. Cu totii incalca legea iubirii si tocmai de aceea nu au dreptul de a judeca barbatii autentic indragostiti de barbati si femeile autentic indragostite de femei. Nu stiu daca gay te nasti sau devii, daca asta e sau nu un pacat – oricum am renuntat de ceva vreme la acel dumnezeu care-si impune legea prin gura majoritatii, pentru unul in care cred tocmai fiindca nimeni niciodata nu l-a identificat nu i-a scris carti si nu i-a adus jertfe – dar stiu ca lumea sufera din lipsa de iubire si cred ca nici o forma de dragoste autentica n-ar trebui irosita.

“As putea sa pun un tablou de-al meu? Spre exemplu asta? Cand l-am facut m-am gindit ca ar putea reprezenta pe oricine are o imagine deformata despre realitate.”

Pictura apartine autoarei.