Octavian este un profesionist, desigur, chiar in corpul mailului mi-a dat si lista de multumiri de postat pe gaypride.ro.

“Le multumesc organizatorilor, fanilor, Academiei, mamei mele pentru ca m-a invatat sa fiu eu insumi chiar si atunci cand nu e pe placul tuturor/nimanui, cartierului meu pentru ca m-a invatat sa ma apar, lui Larry Kramer pentru ca m-a invatat ce este inima normala, lui Chris Corner si inventatorului internetului. Multumirile speciale merg la Robert pentru ca e cel mai intelegator coechipier din lume si lui Dumnezeu pentru ca ma iubeste.
Lasand gluma la o parte, ma bucur ca va place continutul gaypride.ro, si promitem sa ne ocupam de site in continuare si astfel sa contribuim si noi la normalitatea gay in Romania.”

Eu nu stiu cui sa multumesc, cred ca ar trebui sa le multumesc tuturor celor care ne-au furnizat marturii pentru sectiunea cu acelasi nume, mai ales celor care au scris inante sa se lanseze site-ul (Oana, Noemi, Miruna, Karin, Mimo, Andrei si Maria), celor care ne-au furnizat idei de articole pentru blog, celor care l-au popularizat. Un multumesc merge si la Daniel Mihai si Pinocchio pentru mini campania Gaypride Q&A. Multumescul special merge la Octavian desigur, pentru ca impreuna cu el am facut toate astea, am fost la mars, am tinut de steag etc, etc.

Lasand la o parte restul castigatorilor,  foarte putini mi se par cu adevarat relevanti. De exemplu: “creatorul de moda al anului” nu a prezentat nicio colectie de vreo 6 sezoane incoace, “cel mai popular drag-queen” nu prea este drag-queen, despre “cel mai bun proiect LGBT 2009″  - “Drepturi aici, acolo si pretutindeni” al Asociatiei ACCEPT- am povestit aici, nu inteleg cum este Mondenii o emisiune cu “o tematica LGBT” (pentru ca nu este ) si de ce este obiectiva, la fel cum nu am inteles nici celelalte nominalizari la acesta categorie.

Am inteles de ce Tudor Kovacs  este “Omul anului”, am auzit ca Tabara Gay de la Predeal, organizata de PSI Romania a fost ok si probabil merita premiul pentru “Best LGBT Event” si, pentru acelasi motiv,  PSI România merita titlul de “Organizatia anului”. “Cel mai bun blog LGBT” nu este tocmai pe gustul meu, dar asta este problema mea plus ca lista de nominalizati era destul de lame, insa baietii (Florin si Ionutz) posteaza cu o frecventa de invidiat contrar feedback-ului saracacios pe care il primesc de la cititori, asa ca felicitari si lor.

Octavian si Robert aka administratorii gaypride.ro

Un alt motiv pentru care postul asta arata altfel este ca sambata seara am fumat o tigara cu o domnisoara care mi-a spus cat se poate de transant ca initativele civice si de constientizare de pe internet au marele dezavantaj ca desi ne-am obisnuit noi cu ideea, internetul nu este totul. Ca exista o Romanie care nu e dialup, ce sa-i mai cerem wireless, si ca Romania respectiva e mare si manoasa. Si homofoba, as fi adaugat, daca azi nu mergeam cu tramvaiul (ala cu transpiratie cu aroma de salam) si nu-mi purtam cu mandrie tricoul cu curcubeu. Nu curcubeu de-ala cu ponei, norisori, si eventual o papusa Barbie, ci curcubeu de-alalalt. Si daca nu se apropia de mine un domn, cu copil in brate si nu ma intreba: ‘Nu va suparati, sunteti gay?’ I-am raspuns ca da, pentru ca desi mi-e frica, in momentul respectiv singurul lucru pe care ar fi putut sa il faca era sa dea cu copilul in mine, ceea ce nu cred ca face un barbat crestin si tata de familie. A zambit, s-a uitat la mine cam asa cum m-am uitat eu in magazin la masina de spalat pe care n-am cumparat-o, si nu stiu de ce a simtit nevoia chiar sa-mi faca loc sa cobor inaintea lui. Probabil nu vazuse si spate de barbat gay si trebuia sa faca o observatie plenara.

In fine. Introducerea asta e mai lunga decat postul si nu-mi pare rau. Pentru ca spune lucruri pe care le gandeam de mult si nu stiam cum sa le pun in cuvinte. Intentia mea a fost sa scriu despre ce inseamna sa fii out si (nu) isteric. Asa ca revin.

Un gay din dulap va spune intotdeauna despre un gay out ca este isteric. Isteric daca ii spune ca e important sa mearga la marsul gay de sambata 23 mai orele 16.15 in Piata Regina Maria din Bucuresti, Romania, isteric si daca ii spune ca a fi out este un beneficiu social, si nu un oprobriu. Isteria gayului out se va manifesta, spun unii gay din dulap, prin abordarea unui stil vestimentar prea liber sau prea frivol si prin accesorizari dubioase. Gayul out, printre altele, isi pupa prietenii de acelasi sex pe strada si nu se joaca de-a schimba-genul-in-propozitie cand vorbeste despre partenerul de viata cu persoane cunoscute si necunoscute.

Un homofob va spune intotdeauna despre un gay out ca este isteric. De fapt mint, e un remix care te zgarie pe ureche care are legatura cu lepadatul de Dumnezeu, pacatele parintilor, diverse tipuri de denaturari, un tablou patologic intreg, si uneori ceva genetic sau minim evolutionist. Un homofob va spune asta despre un gay out pana in momentul in care il va cunoaste si va interactiona cu el suficient (nu pe baza de pumni) incat sa isi dea seama unde scartaie genul asta de gandire.

Un contribuabil heterosexual si cumsecade va spune intotdeauna despre un gay out ca este isteric daca este genul de om care sta la etajul 8, dar ii interzice copilului sa urce cu liftul, care are un fix cu ora 8 seara cand familia trebuie sa fie reunita intr-un tablou idilic si demn de o etamina. La fel cum isi apara sotia de baltoace pe strada si copilul de golani, isi va apara integritatea celulei sociale de homosexuali. Aia out sunt cei mai indarjiti, unii dintre ei apar si la televizor in prime time, altii s-au infiltrat in serialele lor preferate. Naspa moment.

Un politician (noi nu avem politicieni gay, deci e de la sine inteles ca vorbesc de un politician heterosexual) va spune intotdeauna despre un gay out ca este isteric in momentul in care ii incurca agenda. Sa fim intelegatori. Cand faci rocade de zecimale de procente cat e ziua de lunga (asta am bagat-o pentru efect dramatic, toata lumea stie cat dureaza ziua de munca si anul laboral al unui politician) si le dai un fundament legal in bataia vantului politic, nu te incurci cu 5% din contribuabili, darmite cu 0,01% dintre ei care mai au si gura mare. Ia te uita la ei, vor drepturi, vor pirostii si copii. O sa le zic ca Romania nu e pregatita.

In toate cazurile gayul out este automat isteric. Acum sa va explic de ce este isteric. Pai, in primul rand submineaza un strat bine organizat de poponari din dulap. Si-au facut un culcus comod dupa o usa a sifonierului si asteapta acolo sa le deschida cineva usa si sa le puna niste drepturi in brate. Viata lor poate fi atat de usor reconfigurata si in absenta acestor drepturi, deci de ce sa ne stresam. In al doilea rand, nu lasa dreptul la frustrari pre-, post- si chiar maritale homofobului de rand. Exista si un homofob exceptional, dar despre el vorbim altadata. Si ce e mai rau, se asmute ca un caine turbat in special impotriva copiilor domnului heterosexual de la etajul 8. Le destainuie ce face in pat, le da si sfaturi uneori mimand pozitiile discutate, si deseori la plecare le lasa pliante, lubrifianti si prezervative. Hai sa fim seriosi. Cat despre politician nu cred ca mai e nevoie sa povestesc ca n-a contat niciodata cetateanul in Second Life-ul asta numit viata politica.

Daca observati niste stereotipuri in paragraful anterior, este din cauza ca ele chiar sunt acolo. Daca vedeti si mai sus niste stereotipuri, este cazul sa lasati eticheta cu isteria si sa vedeti ca exista si persoane gay care sunt out si fac o treaba buna. Doar nu-i mai deturnati.

Am scris ‘heterosexual convins’ si brusc am avut sentimentul ca am comis o nedreptate. Pacatul n-ar consta in faptul ca nu sunt gata sa accept ca orientarea mea sexuala este la fel de fluida si slaba in fata tentatiilor de orice fel ca si a oricarei alte persoane. Nu. Ar consta in schimb in coalitia instanta cu toti oamenii care din convingerea heterosexualitatii lor nu mai lasa pe nimeni sa respire langa ei. La propriu si la figurat.

Devenirea mea ca barbat convins de ceea ce ii place nu este diferita de a unui barbat gay. Ne-am indreptat spre lucruri diferite pe aceeasi cale. A curiozitatii, a admiratiei, atractiei, uneori am luat sexul drept dragoste sau dragostea drept sex. Sunt pasi scuzabili pe calea maturizarii, desi nu exista stachete fixe in proba asta, dar nu da bine, daca ma intrebati pe mine, sa ai neclaritatea de viziune intima de la 19 ani la 50. Maturizarea asta inseamna si ca iti inveti mediul. Si limitele de relatie cu mediul. Nu te culci cu prietenii cei mai buni, sau daca o faci, esti dispus fie sa ii pierzi, fie sa ii castigi si in alt fel. Nu furi iubitul/a prietenilor, nu faci sex neprotejat cu persoane obscure si cate si mai cate. Regulile se invata jucandu-te.

O regula pe care am invatat-o jucandu-ma a fost ca fratii mei gay (nu frati de mama! Mama, lasa mana jos de pe telefon!) sunt prietenii si nu dusmanii mei. Nu pot sa aproximez atractia lor pentru barbati, nu gasesc nimic in trupul sau mintea barbatului care sa ma faca sa vibrez intr-un fel care sa ma faca sa ii inteleg. Dar nu mi-au vorbit niciodata de lucruri pe care eu sa nu le fi simtit pentru o femeie si astfel nu cred ca vorbim despre lucruri care sa fie altfel decat umane. De unde trag concluzia pe care nu am simtit niciodata nevoia sa o trag: suntem la fel pana si in felul in care ne dorim ceea ce ne dorim.

Istoria ne spune ca alti heterosexuali convinsi ca si mine considera ca persoanele gay nu merita aceleasi drepturi. Judecati-ma si contraziceti-ma: realitatea este ca in prezent chiar, nu se bucura de aceleasi drepturi. Si motivele pe care eu le cunosc sunt doua: unul este comunitatea gay in sine, care a avut nevoie de mult timp sa devina comunitate, pentru ca nu aveau de ce sa se adune persoanele gay (asa cum si nici persoanele hetero nu au de ce sa se adune), iar cand au vrut sa se adune, s-au gasit destui care sa le puna diverse bete in diverse roate. Al doilea motiv este ca heterosexualul convins se gaseste in confortul suprematiei propriei sexualitati: uita ca persoanele gay provin tot din mama si tata biologici, adica din randurile noastre. Persoanele gay au fost copiii izgoniti ai heterosexualilor convinsi si poate e momentul sa incetam instrainarile astea.

Cine citeste randurile de mai sus trebuie ca simte un vag influx de jena. Si poate ca este bine ca il simte. Dati-mi motivul pentru care fratii mei gay nu trebuie sa fie fratii mei. Dati-mi un motiv pentru care eu sunt mai putin heterosexual pentru ca ii accept la masa mea, in casa mea, la nunta mea, chiar si in patul meu cand sunt dati afara de acasa. Nu s-a intamplat decat o data, dar iau asta ca garantia ca mi-am depasit limitele sociale. Limite care imi spun ca nu, nu este ok sa fii gay si nici in compania persoanelor gay.

Daca ma intreaba cineva de ce exista o proportie de persoane gay intre prietenii mei, raspunsul poate parea violent, sau dimpotriva imatur si nediplomatic. Pentru ca sunt om! Iar daca peste raspunsul asta mai e nevoie de altul, iata-l: Pentru ca nimeni nu are prieteni destui, si criteriile de prietenie nu includ si orientarea sexuala.

Robert

Cred ca problema drepturilor noastre in general, ca cetateni romani este una neclara, la nivel comunitar este ceva de nedescris. Intre un gay autohton obisnuit, iar prin obisnuit vreau sa spun in the closet, si drepturile lui sta o orientare sexuala nedeclarata. Complicat. Cand esti gay acasa la tine ai fix dreptul sa taci din gura, sa te incui in camera ta si sa ti-o tragi muteste, sub plapuma, cu lumina stinsa, cu “colegul” tau de apartament sau cu “amicul” care te ajuta cu “lectiile”. Pe drept cuvant acum, ce drepturi ai putea sa ceri si cum, daca nimeni nu te stie si nu te vede? Dreptul de a fi lasat in pace? – pe asta il are toata lumea.
Mai este o poveste care ma scoate din minti. Ea este despre ceea ce un individ gay isi doreste pentru el. De exemplu aveam o discutie foarte aprinsa cu un tip care spunea “de ce sa vrem sa ne casatorim?! eu nu vreau, eu nu cred in asta”. Tz tz tz…foarte urat. Pai baiete, daca nu vrei nu o faci, daca nu vrei un copil nu il adopti/platesti pe cineva sa-l faca. Dar cum poti sa refuzi din start posibilitatea ca poate intr-o zi o sa vrei si atunci ce o sa faci? Mai mult, cum poti sa negi acest drept cuiva care isi doreste asta. Oamenii mici si tristi se gandesc numai la ei ca si cand ar fi un sistem de referinta, de acolo din dulapul lor. Ce nu stiu ei este ca ar trebui sa poti sa faci orice iti doresti, chiar daca nu azi, maine. Chiar daca niciodata nu o sa vrei sa te insori ar trebui sa stii ca daca vrei ai putea si ca doar tu ai alege ce iti convine, cand iti convine. Pentru ca a spune ca nu vrei sa te casatoresti cu cineva intr-o tara in care oricum nu ai voie e ca si cand spui ca nu ti-e foame cand nu ai ce manca. A spune ce vrei sa faci depinde e a avea voie sa faci lucrul respectiv.

Zilele trecute m-a sunat o prietena care ma intreba daca cuplurile gay au voie sa adopte in Romania. I-am zis ca nu, iar ea a zis “in ce tara traim?!”. I-am replicat cu “stai draga linistita ca nu avem voie sa nimic, ce e mai trist este ca nici nu cerem, pentru ca din start am presupus ca nu vrem.”

Noi alegem cu fiecare an sa nu putem, sa nu ne intereseze, sa nu ne pese, sa fim ascunsi si sa facem ce ne cere majoritatea, care ne-a transmis fara incetare “sa faca la ei acasa dar sa nu ii vad eu.” Asa ca hai pe la mine, o sa te bag in casa cand nu e nimeni pe hol, o sa trag storurile si o sa-ti pun mana la gura cand ejaculezi ca sa nu ne auda nimeni… si o fac pentru ca imi pasa de tine si te iubesc. Te iubesc asa de mult incat nici nu vreau sa stie cineva ca existi, asa de mult inca nu as vrea sa plecam undeva impreuna. Crezi ca daca ne vede cineva pe strada isi da seama? Nu as vrea sa se prinda careva de cat de mult tin la tine. Pentru nimic in lume.

Octavian

Discursurile despre drepturile pe care nu le detinem fac drepturile pe care le detinem straine si intr-un mod dubios necunoscute. Campaniile de sensibilizare initiate de organismele care apara drepturile gay sau revendica uniformizarea acestora nu au ignorat, totusi, ecuatia drepturi gay=drepturi umane, si asta pentru ca au sesizat ca ceea ce discursiv este vehiculat prea frecvent creeaza falsa impresie ca drepturile gay sunt drepturi speciale.

Relatiile consensuale intre adulti, respectarea spatiului privat si legile-antidiscriminare sunt cateva din aspectele care se refera la drepturi ale persoanelor LGBT. Parteneriatele si casatoriile, precum si adoptia, raman un deziderat si nu reprezinta drepturi ale persoanelor LGBT. Fara a considera in mod ilicit ca persoanelor gay nu se bucura de drepturi, faptul ca pe agenda unor drepturi egale gay si hetero au mai ramas cateva subiecte de clarificat face prezenta discutiilor, proiectelor de lege si chiar si a marsului gay necesara.

Jocul intre sentimente referitoare la pozitia personala despre drepturile gay si drepturile acordate prin lege inclusiv persoanelor gay (chiar si atunci cand orientarea sexuala nu este un criteriu) este totusi cel care revendica un numar considerabil de cazuri in care tindem sa ne bazam pe ceea ce ni se imputa fatis sau mai ascuns si nu pe drepturile pe care le detinem. In acest caz, ca si in ceea ce priveste drepturile cetatenesti de baza, cel mai bine este sa fii informat. Atat pe site-ul asociatiei Accept, cat si pe cel antidiscriminare.ro veti gasi linii directoare pentru drepturile pe care, desi le detinem, le cunoastem mai putin.

Amoroase? Cred ca aici intervine prima intrebare. Cand i-am rugat sa adauge un epitet dupa ‘relatii’ 15 barbati s-au grabit sa adauge ’sexuale’. Trecand peste automatismul de limbaj, imi explica un respondent, ‘relatii sexuale … pai pentru ca asta iti vine in minte in primul rand. Noi nu avem nici menstruatie si nici lauzie, putem face sex practic oricand. Mai ramane sa adaugam la asta si niste sentimente si relatiile sunt si de alta natura’. De ce natura? ‘Amoroase’, ‘de lunga durata’, ‘de prietenie’ si ‘ocazionale’, completeaza ceilalti.

Intrebati daca sexul conduce la iubire sau iubirea la sex, parerile sunt impartite aproape egal. ‘Nu pot sa zic ca nu fac sex asteptand sa fie motivat ce facem in pat de dragoste, dar pot sa zic ca dragoste fara sex nu se poate’. Asadar ipoteza unei relatii nesexuale cam iese din poza. Altcineva imi marturiseste ca ’sexul suficient repetat cu aceeasi persoana e in sine o forma de dragoste’. E bine ca mai exista persoane care cred asta, ce sa zic. Introduc si intrebarea urmatoare, oarecum (auto-)ironic, ‘pai si atunci stii ca iubesti pe cineva inainte sa faci sex sau dupa?’ Raspunsurile amuzante nu intarzie sa apara, ‘dupa sex toata lumea iubeste pe toata lumea’ si ‘daca cineva intreaba daca il iubesc inainte sa facem sex, raspund ‘da!’, desi cam toata lumea cunoaste regulile’.

Care reguli? Exista reguli cand vorbim de sex si iubire? Se pare ca toata lumea are ideile foarte clare despre asta (practica ne omoara, adaug eu carcotind). Nu faci sex cu oricine, dar sigur faci oricand (aici toata lumea a fost de acord). Si faci sex si cand esti intr-o relatie si cand nu, cu amendamentul ca in al doilea caz ‘este normal, daca nu ai niciun angajament poti sa faci sex cu oricine vrei’ (in diverse formulari, am auzit chestia asta de 10 ori). Si cand esti intr-o relatie? 5 persoane n-au nimic impotriva relatiilor deschise, raspunsurile variind intre ‘atata vreme cat se intoarce acasa la mine’ si ‘daca imi spune cu cine se culca si vorbim despre asta inainte si dupa’. Alte 8 persoane considera ca relatiile deschise nu sunt relatii, dar doar o persoana spune ‘minciuna ambalata frumos’ cand da definitia relatiilor deschise. Cat despre sexul care are loc in cadrul unei relatii, majoritatea respondentilor sunt optimisti: ‘cu prietenul meu imi vine sa incerc ce vad in filme, cu primul venit n-as incerca’. De ce? Raspunsul vine de la alt respondent: ‘Ai zice ca in fata unui pasager sexual din viata ta n-ai pretentii si nici inhibitii, dar tot cu un partener de durata te simti mai implinit sexual’.

Sunt respondentii mei intr-o relatie in momentul de fata? Si daca da, de cat timp? 4 dintre ei au relatii de peste un an si nu m-am hazardat sa intreb cine si de cate ori a calcat stramb. Poate alta data. Alti 2 au inceput de scurt timp relatii in care sunt increzatori. Restul sunt single si disponibili (dupa urmatoarea intrebare nu s-au mai dovedit toti asa disponibili, dar asta e alta poveste). Si nu, nu va dau datele lor de contact! Asa, deci, urmatoarea intrebare, in ce conditii te deschizi fata de un eventual partener? Aici lucrurile s-au schimbat dramatic, si am avut parte de o defilare de idealuri la care nu sutem inca gata sa renuntam. Cand le-am sugerat ipoteza unui personaj fara trasaturi iesite din comun care totusi are sanse sa le bulverseze existenta, majoritatea s-au aratat suspiciosi, iar 4 au respins din start ipoteza. In fiecare ‘Stiu ce vreau’ am citit si un ‘Nu l-am intalnit inca’ si un ‘Sunt inca optimist’ si am incetat terorismul intrebarilor de genul ’si cu ce te ocupi intre timp?’ care erau gata pregatite pe chestionar.

In incheiere, i-am intrebat pe respodenti daca relatiile gay sunt diferite de relatiile straight. Aici raspunsurile au tins spre un unanim da, cu toate ca raspunsurile au fost doar slab nuantate si majoritatea bazate pe o presupusa activitate sexuala mai intensa si mai satisfacatoare (aceeasi presupusa activitate sexuala mai intensa si mai satisfacatoare pe care ne-o imputa printre randuri homofobii), dar au fost puse in lumina reflectoarelor si alte motive, de genul lipsei impactului generatiei parintilor asupra modului imediat in care isi traiesc viata, felul in care interactioneaza cu mediul (nedetaliat) si felul in care fac alegeri in viata. Face absenta parteneriatului sau casatoriei relatiile gay mai usor de inceput si terminat? 7 persoane sunt de parere ca nu, ca relatiile gay se conformeaza aceluiasi model de crestere ca orice relatii, restul sunt de acord ca daca am vorbi de relatii asumate mai temeinic nici n-ar mai incepe, dar nici nu s-ar mai termina la fel de usor.

si da…castiga Norvegia. sa fie clar !

Octavian

Una din prejudecatile pe care le-am auzit la prieteni si cunoscuti gay este ca nu fac parte din comunitatea gay. Este, evident, o diferenta intre a participa la activitati comunitare cu specific gay si a face parte din comunitate. Din comunitate, ca iti place sau nu compania celorlalti, faci parte pentru ca esti gay si nu esti scutit de perceptia celorlalti despre persoanele gay. Desigur, ai varianta in care te concentrezi pe cazurile pe care le judeci ca fiind bad P.R. pentru comunitate: exemplele ‘asa nu’ cred ca sunt subiectul nr. 1 in discutiile tematice. Dar nimeni nu este scutit de intrebarea aceasta: ‘Cum te implici in crearea unei perceptii favorabile comunitatii gay?’

Nu stiu de ce am sentimentul asta ca in ultima vreme suntem peste tot. Daca pentru unii asta trezeste reactii homofobe, sunt convins ca nu asa stau lucrurile universal. Sunt convins totodata ca asa cum este din ce in ce mai greu sa spui ca exista un loc, o activitate, o companie, un grup de prieteni, etc. in care sa nu existe minim o persoana gay, devine si din ce in ce mai greu sa urasti ceea ce incepi sa cunosti si sa-ti dai seama ca ai judecat prea repede sau prea conventional. Da, drumul de la ‘gay-ul companiei’ la o perceptie favorabila care sa fie extinsa asupra intregii comunitati nu este usor. Dar cred ca trecand peste dificultatile initiale, iti dai seama de ce si in ce fel te poti bucura de fiecare aliat.

Si cred ca respectul aliatilor se castiga nu pentru ca esti gay, ci pentru ca esti multe alte lucruri bune. Si cum fiecare aliat conteaza, cred ca nu e lipsit de importanta faptul ca la fel cum fiecare dintre noi poate schimba sau confirma parerea buna sau rea a mediului despre sine, la fel si fiecare aliat poate schimba sansele noastre sa beneficiem de drepturi care ne sunt negate in prezent.

Robert

In general eu cred ca cele mai multe lucruri le rezolv imbracandu-ma dragut, nu stiu daca pot combate si homofobia cu un outfit potrivit, dar tind sa cred ca da :). E dificil sa ma apuc sa spun ce fac, adica am facut gaypride.ro impreuna cu Octavian, trebuie sa conteze si asta. Scopul a fost chiar crearea  unei perceptii favorabile vis-a-vis de comunitate and our not so wicked ways. Una peste alta nu ma consider un poster boy al comunitatii gay si nici nu cred ca mi-as dori sa ajung unul la un moment dat. Mereu am apreciat indivizii care printr-un discurs coerent si o imagine ok au aparut la televior si au vorbit despre comunitate. Au stat la masa, fata in fata cu noua drapta sau cu preoti si i-au combatut cu argumente bazate pe realitati, dublate de un discurs impecabil, aici ma refer desigur la Florin si Tudor. E nevoie de curaj ca sa te expui si prin exemplul tau sa ilustrezi o comunitate intreaga. Ar fi supraomenesti eforturile oricui ar incerca sa demonstreze ca noi toti, ca minoritate, suntem niste indivizi exemplari. Nu numai ca ar fi greu ci ar fi si o minciuna sfruntata. Cand esti insa minoritar trebuie sa demonstrezi ca esti mai bun, mai puternic, mai putin cacat pe tine ca sa poti sa ajungi la acea acceptare pe care ne-o dorim cu totii. Sau poate ar trebui sa mizam pe “diversitatea diversitatii” si sa ne asumam ca la fel ca toti ceilalti suntem si noi in multe feluri de care nu suntem mandri. Perfectiunea sau proiectia perfectiunii este ceva deosebit de periculos, insa cred ca nu suntem in niciun fel de pericol.

Deci ce fac eu? Pai incerc sa ma trezesc dimineata pe la 9, sa ma dau jos din pat pe la 10. Incerc sa ajung la job la 11.30, reusesc rar. Mi-am rugat sefa sa scrie un testimonial pentru gaypride.ro si cred ca am obtinut de la ea unul dintre cele mai frumoase texte de pe acest site. Pe la 2 pm ma loveste in general foamea si ma impotrivesc constant impulsului de a da iama in meniul de la McDonalds, dupa foame imi este cel mai des somn, asa ca atunci incerc sa nu adorm sau sa nu plec direct acasa. Incerc sa-mi respect deadline-urile si sa-mi fac jobul cat mai bine. Pe la 6 pm imi iau bicicleta de pe hol, imi pun castile si pornesc spre casa. Dau de mancare la pisica si ma uit in nestire la House MD (Grey’s Anatomy sau Brothers and Sisters).

Cam asta fac :)

Ma duc sa bat la usa lui Pinocchio si a lui Daniel Mihai sa vad daca s-au trezit si si-au dat cu parerea.

de Vlad Viski

Citeam recent “marturisirea” lui Dragos Bucurenci in Elle. Marturisea, desigur, ca e bisexual. Isi asuma, deci, un rol pe care el insusi il condamna. Rolul de activist gay. Spunea acesta ca o anume calitate (un rol innascut, desigur) nu te poate defini. A fi homosexual (sau bisexual, in cazul sau) nu este echivalentul lui a fi. Are sau nu
dreptate?!
Ne place sau nu, fraza de mai sus nu este adevarata. Sa luam cazul concret al unei cunostinte ale mele… Un respectabil domn dintr-un oras german, doctor in teologie, o persoana a carei principala preocupare este cititul. O persoana care publica incontinuu, autor de lucrari recunoscute la nivel international. Merge sa viziteze o
respectabila doamna in varsta, pentru a-i inmana o serie de documente si este tinut la usa. Nu este demn de a pasi in casa unei persoane ajunsa la o anumita varsta, care isi permite sa sanctioneze orice deviatie de ordin moral.
In lumea multi-morala in care traim si in care normele sunt impuse, nu create si modelate, nu existi decat ca homosexual/bisexual/lesbiana/transgender… Nu conteaza cum arati, nu conteaza ce mananci, nu conteaza cat valorezi in lumea culturala, conteaza ca dpdv sexual esti imoral sau si mai si, amoral! Valorile dupa care cetatenii polisului judeca sunt sexul si banii! Poti fi gay, deci negru, sau gay si bogat, deci misterios si extravagant… Inchizi ochii, incercand sa te trezesti, de fapt, din visul care nu e vis, caci e parte a subconstientului unei societati aflata in ultimele sale clipe de viata…
Fie pentru ca tanjesc dupa suflarea mamei lor (asemeni lui Oedip), fie ca au fantezii sexuale “deocheate”, oamenii (ce cuvant generic) se simt amenintati de schimbare si de revolutie sexuala… Nu poti incalca regulile dupa care functionam, caci ar insemna ca vei arde in flacarile Iadului, alaturi de nume mari, ca Dante sau Nietzsche. Nu-ti amintesti povestea Sodomei si Gomorei? Da, mi-o amintesc. Imi amintesc la fel de bine legendele despre un Dumnezeu razbunator si inselator sau despre povestea unui Mantuitor care seamana mult prea mult cu Zoroastru, acest legendar personaj care a trait cu mult timp inainte ca crestinismul sa fi ajuns etica generalista.
Se intelege, prin urmare, ca fiind gay inseamna sa fii ateu sau chiar ”necredincios”. Inseamna sa nu crezi in Dumnezeu, aceasta sperietoare de ciori care ne pedepseste, ne ucide in minte si in suflet, ne extermina si ne violeaza constant vietile. Gresit! A fi gay nu exclude in sine credinta. Credinta intr-o Divinitate pe care nu o descoperim noi, ci care ni se reveleaza…
Ce model homosexual  poti impune intr-o societate heteronormativa? Ce le spui, deci, copiilor care descopera acum ca folosesc pisoarul de la toaleta scolii doar pentru a vedea “echipamentul” baietilor mai mari? Ce le spui copiilor care se zbuciuma pentru a-si intelege sexualitatea si pentru a-si accepta “diferentele” de gen si de caz?! Ce le spui celor mai radicali care se sinucid pentru ca sunt terorizati de niste fiinte infecte care sunt la fel de speriate ca si parintii lor?! Le spui ca traim intr-o configuratie sociala care favorizeaza competitivitatea la orice nivel? Le spui ca traim intr-o societate capabila de reglare totala, mai putin de “disciplinare a homosexualilor”? Nu. Le spui ca dreptatea nu se face cu bata. Le spui ca trebuie sa-si exprime individualitatea, chiar daca asta inseamna sa fii efeminat, sa te imbraci extravagant, sa vorbesti pitigaiat, sa-ti rotesti ochii peste cap. Pentru ca stigmatizarea gay-ilor vine dintr-o instabilitate emotionala adanca a unor personaje care nu-si merita statutul social.
Tabuurile dupa care ne modelam trebuie, prin urmare, distruse. Trebuie sa ne auto-educam ca sexul este o chestiune cat se poate de frivola si banala, pe care trebuie sa o atacam constant. Vaginal, anal, oral, singular, sexul este o marfa. O marfa intersanjabila, un instrument de manipulare reciproca. Iar rolurile pe care ni le asumam in aceste jocuri sunt si ele la fel de banale!

Cum ar arata, deci, un potret extrem de general al wannabegay-ului carpatin? Sa lamurim, in primul rand, termenul de wannabegay. Este gay-ul care nu isi asuma rolul de homosexual pana la capat, prefera sa inchida usa dormitorului, sa traga draperiile si sa-si elibereze energiile sexuale. Atat. Nici un pas inainte, caci romanii vor accepta gay-ii doar daca vor renunta la paradele gay si daca isi vor trai intimitatea acolo unde isi are locul, anume intre cei patru pereti ai casei lor. Cu alte cuvinte, un wannabegay isi asuma rolul de gay cand vine vorba de sex, insa isi continua impostura de heterosexual cand paseste pe strada si infrunta orasul. Cu alte cuvinte, wannabegay-ul este un las, un incult, un imoral, o marioneta sociala. Prin acest comportament, gay-ul nostru este homofob, fie ca o recunoaste sau nu. A nu-ti face coming-out-ul sau a nega orice soi de outing exprima o  rusine de propria sexualitate, o negare totala a unei parti importante din tine. Nu esti om, prin urmare, esti o creatura pentru care minciuna este un mod de a fi.
De ce e gresit acest model? Pentru ca va perpetua aceasta specie de misei si de lichele incapabili de deschidere culturala si umana, in definitiv… Va perpetua heteronormativizarea societatii si va confirma normele iudeo-crestine dupa care traim. Cand spui ca homosexualitatea nu te defineste, heterosexualii castiga, ar spune O. Wilde. O personalitate care, inainte de H. Milk, a avut curajul sa se sacrifice pentru ceva in care credea. Insa geniile se nasc, desigur, o data la 100 de ani. Nu putem fi toti genii si nu putem cu totii sa avem puterea de sacrificiu pe care “liderii” si “modelele” unei promiscue societati gay au avut-o. Putem, cu toate acestea, sa fim genii minore ale unei lumi care tinde spre minorizare. A trecut vremea unor discursuri hitleriste sau marxiste care sa captiveze sufletele si mintile a sutor de mii de oameni! A trecut vremea in care hipnotizarea maselor era posibila. Astazi hipnotizam in plan personal, revolutionam lumea care ne inconjoara si care e formata din maximum 30 de persoane… Insa 30 plus 30 fac 60. Iar 60 inmultit cu 10 inseamna 600. Si daca vom considera o cifra minima de 180 de milioane de suflete LGBT, matematica nu pare imposibila!

Convinse ca atacurile la persoana a doua sunt specialitatea unor personaje publice cu darul calomniei, cei care recurg la atacul la persoana a treia sunt de cele mai multe ori tributari timpului si etosului. Daca ar trai intr-un univers social in care a spune ‘X este gay’ ar trezi acelasi sentiment ca si ‘X este stomatolog’, probabil ca mecanismul, nu numai atacatorii, nu ar mai fi existat.

Mai avem de invatat un lucru sau doua despre identitatea celuilalt. Lucrurile nu au fost si nu sunt usoare nici pentru persoana gay anonima cum nu sunt nici pentru vip-ul gay. In ciuda unor razlete semne ca ne-ar interesa si omul din spatele imaginii P.R.-izate, de multe ori multumim in gand mass-mediei ca ne catalogheaza parada vip ca actori, oameni de tv, politicieni sau vedete-instant. Nu avem, cu alte cuvinte, o enorma nevoie de air time pentru om atata vreme cat nu ‘incalca’ un code of conduct ale carui reguli nu par sa se schimbe nici pentru ca suntem in Europa, si nici pentru ca am fi invatat lucruri noi despre noi insine.

Perezhilton-izarea realitatii. E de ordin teoretic cat din cruciada de demascare a persoanelor gay este o confirmare a placerilor spectatorului si cat este un front programatic cu care ne-am obisnuit incet-incet. Ca persoane gay, ducem o lipsa acuta de modele pentru comunitate, motiv pentru care faptul ca ne agatam de un comingout si ii dam valori noi – valori care poate nici nu exista in tesatura personajului care si-a facut comingout-ul – nu inseamna altceva decat sa ne satisfacem mediatic o nevoie de reprezentare. Ca persoane non-gay – si asta o spun pentru ca ma gandesc ca nu strica sa ne gandim ca toata lumea este bine-intentionata – ma indoiesc ca exista oameni care sa nu recunoasca ca faptul de a fi gay a existat dintotdeauna in puzzle-ul uman si de asemenea, ma gandesc ca leapsa suspiciune/demascare corespunde unei nevoi de mediu gay. Cu alte cuvinte, atat gay cat si non-gay resimtim lipsa unor personaje publice auto-declarate gay, drept pentru care vanatoarea de homosexuali nu face decat sa stabilizeze un joc de nevoi. Ca exista si o etica pentru asta, si este deseori incalcata, este partea a doua.

Fara a face apologia outing-ului, deci, ma indoiesc ca victimele ’scandalurilor’ media corespund neaparat unui rol strategic in vaste teorii conspirative. Spun victime pentru ca pana la urma e un joc si nimanui nu-i place sa fie luat drept ceea ce nu considera important pentru personalitatea lui sau drept ceea ce la momentul respectiv nu corespunde campaniei sale de imagine.

Piua! Sunt gay! Putinele persoane care si-au facut comingoutul se fac ‘vinovate’ de sustragerea din recensamantul media al persoanelor gay. Daca este vreo lectie pe care trebuie fara doar si poate sa o invatam de la persoanele publice care si-au facut comingout-ul, aceasta ar fi ca devin inviolabile din punctul asta de vedere. Si culmea, daca le urmariti evolutia, veti vedea ca sunt orice altceva, numai ostracizati nu. Felicitari lor ca au gasit o bresa prin care identitatea lor sa fie mai putin sifonata. Se pot spune foarte multe lucruri despre romani, dar sinceritatea (da, aia care incepe cu ‘frate,..!’) este inca intr-un top 10 de valori.

Gay-ul ambiental si politica gay. Gay-ul ambiental (ala pe care il vedem in pozele de la nu stiu ce eveniment monden si fara rautate il catalogam instant) este alta inventie media, de data asta benigna. Fara steag curcubeau si fara o platforma politica, gay-ul ambiental ne invata ca angajarea politica nu este obligatorie si ca este loc in lumea asta pentru toata lumea. Nimeni nu simte nevoia sa ii faca outing-ul, pentru ca nu are revendicari. Pentru ca isi traieste gaytudinea ca fashion statement sau ca activitate artistica pentru care nu aude decat cuvinte de lauda.

Little gay from hell. Mai exista si aceasta ultima categorie – pentru ca da, avem si noi uscaturile noastre. Cand cei trei A (autoritate, aroganta, agresivitate) se intalnesc in compozitia persoanei gay, de o parte sau alta a baricadei se gaseste un binevoitor care sa ii faca outingul. Little gay from hell este poate cel mai grav caz de victima media, pentru ca i se ia exact jucaria preferata si pentru ca singurul plan de actiune care ii mai ramane la indemana este vituperarea of all things gay si ne reaminteste de scenariile ‘fortele raului se descatuseaza in apartamentul parasit’ din toate sf-urile de calitate indoielnica. Poate reactiile post-outing ale persoanelor din categoria asta ar trebui sa ne invete ca nu e o idee buna sa faci outingul cuiva si ca, intr-adevar, comingout-ul asumat nu are ce sa ne aduca decat bine.

Astazi insa aceasta intrebare reapare cu o persistenta coplesitoare. Sunt eu mandru (ca sunt gay)? Pai, nu cred, cel putin dupa definitia actuala pe care o dau mandriei nu as putea spune ca sunt mandru. Si asta in mare parte pentru ca mi se pare ca a fi mandru ca esti gay este la fel de ridicol ca si cum ar fi sa fii mandru ca esti hetero. Pe de alta parte, ca o persoana fundamental timida ce sunt, asociez mandria cu aroganta sau cu un fel de masturbare intelectuala, ceva ce pe mine nu ma atrage. Dar in fine, imi dau acum seama ca perpectiva mea este una destul de reductionista.

Si incep sa realizez ca definitia mea, pe langa a fi reductionista, este si destul de expirata. Citind ceea ce au spus cei dinaintea mea prin marturiile lor, am realizat ca mandria este in primul rand o chestiune de demnitate. Este si puterea de a nu cersi sa fii acceptat sau, mai ingrozitor, tolerat, pentru simplul motiv ca nu exista nici un motiv real si obiectiv pentru a nu fi acceptat. Este puterea de a realiza ca sexualitatea ta nu te face mai bun sau mai rau decat ceilalti; si totodata puterea de a nu vedea lumea prin prisma unei dihotomii generata de aceasta orientare. Este despre curajul de a cere ceea ce ti se cuvine de fapt si de a nu te lasa santajat fizic sau emotional de stereotipuri sau de asteptarile predefinite ale societatii si ale celor din jurul tau. Este puterea de a-ti da seama ca nimeni nu are dreptul de a folosi sexualitatea ta pentru a explica ceea ce ai facut in viata, bun sau rau. Este curajul de a-ti asuma necesitatea de a inota impotriva curentului pentru ca tu stii care este directia ta adevarata si totodata este si puterea de a nu-ti fi frica sa fi respins in baza unor clisee sau stereotipuri sau din cauza ca refuzi sa-ti asumi un rol care nu este al tau. Este o forma de terapie, un instrument care sa iti dea putere in momentele de cumpana sau in momentele in care ceea ce iti spun ei despre tine te face sa te indoiesti de propria-ti persoana. Este, si aici voiam sa ajung, o forma de afirmare a identitatii, fara temeri, fara regrete, fara tristete, impotriva a ceea ce se crede ca ar trebui sa fii, impotriva a ceea ce nu esti cu adevarat.

Pentru ca numai tu ai dreptul sa decizi cine esti, si nici o instanta, de niciun fel, din aceasta lume nu are dreptul sa te contrazica, se te pedepseasca, sa te faca sa te simti vinovat sau sa te loveasca.

Si sunt sigur ca exista mult mai multe definitii ale mandriei, si in special a mandriei de a fi gay, decat ceea ce am spus eu aici.

In final, mandria (de a fi gay), notionala, instrumentala, cognitiva, emotionala, functionala, cauzala, sociala s.a.m.d. tine de relativitate si fiecare persoana (gay) are propria definitie a acestei notiuni. Iar mandria (de a fi gay) devine astfel cu construct complex, cu multiple fatete, asa cum este fiecare construct al vietii noastre.

Scriind aceste randuri realizez cat de mult a evoluat starea de mandrie in interiorul meu pe parcusrul anilor. Pentru ca in ciuda definitiei mele perimate si a ceea ce credeam despre ea, mandria a fost acolo. De la un instrument care m-a ajutat sa imi asum identitatea, la substratul care a stat in spatele deciziei de a-mi face coming-out-ul (partial, inca), la puterea – nebanuita pe vremea cand eram mai mic si mai vulnerabil – de a raspunde “Da sunt! Ai vreo problema cu asta?” cand unul sau altul ma intreaba daca sunt gay.

Si sunt mandru de asta!

Faptul ca un fetis atrage altul sau ca fetisistii sunt neaparat agresori ai unei ordini morale si ai linistii publice este sooo secolul trecut. Nu ignor, spunand asta, nenumaratii barbati si femei (seful vostru? vanzatorul care v-a ajutat sa va alegeti pantofii? sora voastra? voi insiva?) care tanjesc dupa ceea ce le ofera simturile in legatura cu un obiect sau parte a corpului. Pana la urma, cu totii avem afinitati si ar fi si pacat sa nu le avem (anumite industrii ar colapsa si brusc pe strada toata lumea ar fi intr-o uniforma a conformitatii si cu timpul, ma tem, ne-am imprumuta si trasaturile faciale). Dar una din prejudecatile fatale despre fetisuri este ca ele automat inseamna urmarirea cu orice pret a satisfactiei pe baza unui obiect. Ma tem ca nu toata lumea ajunge la inchisoare pentru ceea ce ii face placere, si ca nu toata lumea fura lenjerie de pe sarma de uscat rufe a vecinilor sau face fotografii cu telefonul picioarelor trecatorilor/trecatoarelor.

Psihologii incearca sa vada in fetisurile care intr-adevar erodeaza sanatatea sociala a individului relatii materne incomplete. ‘Dragostea de plastic’ (plasticul de aici fiind practic si piele si lycra si matase si orice va place voua), cum o numea un psiholog, s-ar reduce la obiecte de care ne atasam in absenta unei conjuncturi relationale pertinente. Neurologii ne invata ca de fapt fetisurile corporale, mai pregnant decat cele pentru obiecte, nu sunt altceva decat recunoasterea unei legaturi intre centrii nervosi si felul in care acestia comunica si permit satisfactia sexuala sau de alta natura.

Practic orice obiect sau parte a corpului poate deveni fetis. Am intrebat 10 persoane gay care sunt fetisurile lor si trebuie sa recunosc ca dupa ce am trecut de reticenta lor am ajuns la lista de mai jos, deloc exhaustiva (mi se pare antifetis sa faci o lista completa de fetisuri): corporale (parti supradimensionate, pilozitate redusa sau excesiva, tapli, penis), relationale (frottage, inghitire, gagging), obiecte de vestimentatie (ciorapii albi! – acum inteleg discutia din autobuz, jockstraps, bocanci, pantofi sport, tinuta sport), profesii (politisti, medici, cineva a mentionat si contabili, dar cred ca voia sa zica tinuta de birou, pompieri), stiluri de viata (skateboarderi si geeks), jucarii sexuale (cockrings, mansoane si dildouri) si o serie de obiecte gen genti, orice hi tech si ochelari. Nimic de judecat aici atata vreme cat se gasesc minim doi indivizi care sa faca asta in mod consensual.

Fetisurile gay nu sunt diferite de cele straight, si nici nu se traiesc altfel. Parte din respondenti mi-au spus ca fetisurile gay sunt speciale doar poate pentru ca ni le asumam cu mai mare usurinta si invatam sa le integram si in viata sexuala de cuplu sau ocazionala fara prea mare tamtam. Sunt de acord cu ei. Uneori mai aud povesti ale prietenelor mele despre fetisurile prietenilor lor, dar discutii in contradictoriu despre fetisuri de la prieteni gay nu am auzit. Plus, intreaga industrie porn gay este o afisare cat se poate de solara si autoacceptata a fetisurilor gay. Personajele-stereotip, imbracamintea-stereotip, pornul de nisa s&m sau office, toate ilustreaza practic o nevoie a consumatorului de a-si vedea fetisurile in actiune. Mentionez pornul gay pentru ca din punctul meu de vedere mi se pare cea mai reusita forma de adaptare sociala a fetisurilor.

Alti respondenti mi-au confesat ca fetisurile gay sunt doar mici piese in marele puzzle gay. Nu putini si-au descoperit si trait fericit primele experiente gay datorita fetisurilor. Departe de a fi numai sexuale, dar si departe de a fi omogene. Singurul aspect in care toti barbatii gay intervievati au fost de acord a fost ca nimeni nu trebuie sa isi reprime fetisurile. Ca sunt constructive si fascinatia fata de alt individ al speciei ar fi mult mai monotona in absenta lor, atata vreme cat nu le psihologizam si acordam mai multa importanta decat ca simpli catalizatori ai placerii.