Octavian este un profesionist, desigur, chiar in corpul mailului mi-a dat si lista de multumiri de postat pe gaypride.ro.

“Le multumesc organizatorilor, fanilor, Academiei, mamei mele pentru ca m-a invatat sa fiu eu insumi chiar si atunci cand nu e pe placul tuturor/nimanui, cartierului meu pentru ca m-a invatat sa ma apar, lui Larry Kramer pentru ca m-a invatat ce este inima normala, lui Chris Corner si inventatorului internetului. Multumirile speciale merg la Robert pentru ca e cel mai intelegator coechipier din lume si lui Dumnezeu pentru ca ma iubeste.
Lasand gluma la o parte, ma bucur ca va place continutul gaypride.ro, si promitem sa ne ocupam de site in continuare si astfel sa contribuim si noi la normalitatea gay in Romania.”

Eu nu stiu cui sa multumesc, cred ca ar trebui sa le multumesc tuturor celor care ne-au furnizat marturii pentru sectiunea cu acelasi nume, mai ales celor care au scris inante sa se lanseze site-ul (Oana, Noemi, Miruna, Karin, Mimo, Andrei si Maria), celor care ne-au furnizat idei de articole pentru blog, celor care l-au popularizat. Un multumesc merge si la Daniel Mihai si Pinocchio pentru mini campania Gaypride Q&A. Multumescul special merge la Octavian desigur, pentru ca impreuna cu el am facut toate astea, am fost la mars, am tinut de steag etc, etc.

Lasand la o parte restul castigatorilor,  foarte putini mi se par cu adevarat relevanti. De exemplu: “creatorul de moda al anului” nu a prezentat nicio colectie de vreo 6 sezoane incoace, “cel mai popular drag-queen” nu prea este drag-queen, despre “cel mai bun proiect LGBT 2009″  - “Drepturi aici, acolo si pretutindeni” al Asociatiei ACCEPT- am povestit aici, nu inteleg cum este Mondenii o emisiune cu “o tematica LGBT” (pentru ca nu este ) si de ce este obiectiva, la fel cum nu am inteles nici celelalte nominalizari la acesta categorie.

Am inteles de ce Tudor Kovacs  este “Omul anului”, am auzit ca Tabara Gay de la Predeal, organizata de PSI Romania a fost ok si probabil merita premiul pentru “Best LGBT Event” si, pentru acelasi motiv,  PSI România merita titlul de “Organizatia anului”. “Cel mai bun blog LGBT” nu este tocmai pe gustul meu, dar asta este problema mea plus ca lista de nominalizati era destul de lame, insa baietii (Florin si Ionutz) posteaza cu o frecventa de invidiat contrar feedback-ului saracacios pe care il primesc de la cititori, asa ca felicitari si lor.

Octavian si Robert aka administratorii gaypride.ro

Inregistrarea emisiunii este on line aici si aici (poti ascula on line sau poti downloada podcastul). Inainte de interventia noastra telefonica (aproximativ minutul 18:00) Daniela si Iohanna au stat de vorba cu Florentina Bocioc, de la Accept. 

Maine, 27 mai, de la ora 15.00 eu, adica Robert, o sa am o interventie live via telefon in emisiunea 121 LIVE. Tema emisiunii este “Miscarea gay”, moderator este Daniela Fugaru Kammrath.

Ne puteti asculta aici .

The world only spins forward. We will be citizens. The time has come.

A venit ziua cea mare. De data asta cuvintele mestesugite nu-i apartin lui Octavian, mie cu atat mai putin. Ele pur si simplu sunt. Cand am inceput gaypride.ro am putut sa ne gandim doar pana la acest punct – marsul. De aici inainte nu stim ce o sa se intample, nu stim despre ce o sa mai scriem, nu stim cu cine o sa mai vorbim. Cu siguranta nu vom mai vorbi cu cei care maine nu vor fi langa noi si nu ne vor zambi.

Cred ca daca te lupti cu ideea de a merge azi la mars, esti probabil in pana de inspiratie si ai intrat aici ca sa gasesti un motiv, ai mare ghinion. Nu avem motive de dat. Motivele noastre sunt in noi. Se lupta cu multe ganduri, cu dezamagirea generata de lucrurile pe care le-am auzit in ultimele zile, cu tendinta de a urma calea usoara. Ce nu trebuie sa uitam este ca aceasta cale pare usoara doar aparent, iar ca lucruri ca cele pe care le-am auzit in ultimele zile o sa mai tot auzim.

Asa ca ne vom vedea cu cei norocosi maine.

Locul de întâlnire pentru Marsul Diversitatii este organizat la capatul tramvaiului 32, Bulevardul Unirii colt cu Strada Regina Maria, prin fata bancii Intesa San Paolo Bank. Poze cu locul de intalnire aveti aici. Traseul marsului va fi acesta:

Nu uita:

- daca nu ajungi pana la inceperea marsului nu vei putea sa te alaturi ulterior

- sansele sa patesti ceva sunt minime (multumim celor 700 de jandarmi)

Un alt motiv pentru care postul asta arata altfel este ca sambata seara am fumat o tigara cu o domnisoara care mi-a spus cat se poate de transant ca initativele civice si de constientizare de pe internet au marele dezavantaj ca desi ne-am obisnuit noi cu ideea, internetul nu este totul. Ca exista o Romanie care nu e dialup, ce sa-i mai cerem wireless, si ca Romania respectiva e mare si manoasa. Si homofoba, as fi adaugat, daca azi nu mergeam cu tramvaiul (ala cu transpiratie cu aroma de salam) si nu-mi purtam cu mandrie tricoul cu curcubeu. Nu curcubeu de-ala cu ponei, norisori, si eventual o papusa Barbie, ci curcubeu de-alalalt. Si daca nu se apropia de mine un domn, cu copil in brate si nu ma intreba: ‘Nu va suparati, sunteti gay?’ I-am raspuns ca da, pentru ca desi mi-e frica, in momentul respectiv singurul lucru pe care ar fi putut sa il faca era sa dea cu copilul in mine, ceea ce nu cred ca face un barbat crestin si tata de familie. A zambit, s-a uitat la mine cam asa cum m-am uitat eu in magazin la masina de spalat pe care n-am cumparat-o, si nu stiu de ce a simtit nevoia chiar sa-mi faca loc sa cobor inaintea lui. Probabil nu vazuse si spate de barbat gay si trebuia sa faca o observatie plenara.

In fine. Introducerea asta e mai lunga decat postul si nu-mi pare rau. Pentru ca spune lucruri pe care le gandeam de mult si nu stiam cum sa le pun in cuvinte. Intentia mea a fost sa scriu despre ce inseamna sa fii out si (nu) isteric. Asa ca revin.

Un gay din dulap va spune intotdeauna despre un gay out ca este isteric. Isteric daca ii spune ca e important sa mearga la marsul gay de sambata 23 mai orele 16.15 in Piata Regina Maria din Bucuresti, Romania, isteric si daca ii spune ca a fi out este un beneficiu social, si nu un oprobriu. Isteria gayului out se va manifesta, spun unii gay din dulap, prin abordarea unui stil vestimentar prea liber sau prea frivol si prin accesorizari dubioase. Gayul out, printre altele, isi pupa prietenii de acelasi sex pe strada si nu se joaca de-a schimba-genul-in-propozitie cand vorbeste despre partenerul de viata cu persoane cunoscute si necunoscute.

Un homofob va spune intotdeauna despre un gay out ca este isteric. De fapt mint, e un remix care te zgarie pe ureche care are legatura cu lepadatul de Dumnezeu, pacatele parintilor, diverse tipuri de denaturari, un tablou patologic intreg, si uneori ceva genetic sau minim evolutionist. Un homofob va spune asta despre un gay out pana in momentul in care il va cunoaste si va interactiona cu el suficient (nu pe baza de pumni) incat sa isi dea seama unde scartaie genul asta de gandire.

Un contribuabil heterosexual si cumsecade va spune intotdeauna despre un gay out ca este isteric daca este genul de om care sta la etajul 8, dar ii interzice copilului sa urce cu liftul, care are un fix cu ora 8 seara cand familia trebuie sa fie reunita intr-un tablou idilic si demn de o etamina. La fel cum isi apara sotia de baltoace pe strada si copilul de golani, isi va apara integritatea celulei sociale de homosexuali. Aia out sunt cei mai indarjiti, unii dintre ei apar si la televizor in prime time, altii s-au infiltrat in serialele lor preferate. Naspa moment.

Un politician (noi nu avem politicieni gay, deci e de la sine inteles ca vorbesc de un politician heterosexual) va spune intotdeauna despre un gay out ca este isteric in momentul in care ii incurca agenda. Sa fim intelegatori. Cand faci rocade de zecimale de procente cat e ziua de lunga (asta am bagat-o pentru efect dramatic, toata lumea stie cat dureaza ziua de munca si anul laboral al unui politician) si le dai un fundament legal in bataia vantului politic, nu te incurci cu 5% din contribuabili, darmite cu 0,01% dintre ei care mai au si gura mare. Ia te uita la ei, vor drepturi, vor pirostii si copii. O sa le zic ca Romania nu e pregatita.

In toate cazurile gayul out este automat isteric. Acum sa va explic de ce este isteric. Pai, in primul rand submineaza un strat bine organizat de poponari din dulap. Si-au facut un culcus comod dupa o usa a sifonierului si asteapta acolo sa le deschida cineva usa si sa le puna niste drepturi in brate. Viata lor poate fi atat de usor reconfigurata si in absenta acestor drepturi, deci de ce sa ne stresam. In al doilea rand, nu lasa dreptul la frustrari pre-, post- si chiar maritale homofobului de rand. Exista si un homofob exceptional, dar despre el vorbim altadata. Si ce e mai rau, se asmute ca un caine turbat in special impotriva copiilor domnului heterosexual de la etajul 8. Le destainuie ce face in pat, le da si sfaturi uneori mimand pozitiile discutate, si deseori la plecare le lasa pliante, lubrifianti si prezervative. Hai sa fim seriosi. Cat despre politician nu cred ca mai e nevoie sa povestesc ca n-a contat niciodata cetateanul in Second Life-ul asta numit viata politica.

Daca observati niste stereotipuri in paragraful anterior, este din cauza ca ele chiar sunt acolo. Daca vedeti si mai sus niste stereotipuri, este cazul sa lasati eticheta cu isteria si sa vedeti ca exista si persoane gay care sunt out si fac o treaba buna. Doar nu-i mai deturnati.

Robert

Cred ca problema drepturilor noastre in general, ca cetateni romani este una neclara, la nivel comunitar este ceva de nedescris. Intre un gay autohton obisnuit, iar prin obisnuit vreau sa spun in the closet, si drepturile lui sta o orientare sexuala nedeclarata. Complicat. Cand esti gay acasa la tine ai fix dreptul sa taci din gura, sa te incui in camera ta si sa ti-o tragi muteste, sub plapuma, cu lumina stinsa, cu “colegul” tau de apartament sau cu “amicul” care te ajuta cu “lectiile”. Pe drept cuvant acum, ce drepturi ai putea sa ceri si cum, daca nimeni nu te stie si nu te vede? Dreptul de a fi lasat in pace? – pe asta il are toata lumea.
Mai este o poveste care ma scoate din minti. Ea este despre ceea ce un individ gay isi doreste pentru el. De exemplu aveam o discutie foarte aprinsa cu un tip care spunea “de ce sa vrem sa ne casatorim?! eu nu vreau, eu nu cred in asta”. Tz tz tz…foarte urat. Pai baiete, daca nu vrei nu o faci, daca nu vrei un copil nu il adopti/platesti pe cineva sa-l faca. Dar cum poti sa refuzi din start posibilitatea ca poate intr-o zi o sa vrei si atunci ce o sa faci? Mai mult, cum poti sa negi acest drept cuiva care isi doreste asta. Oamenii mici si tristi se gandesc numai la ei ca si cand ar fi un sistem de referinta, de acolo din dulapul lor. Ce nu stiu ei este ca ar trebui sa poti sa faci orice iti doresti, chiar daca nu azi, maine. Chiar daca niciodata nu o sa vrei sa te insori ar trebui sa stii ca daca vrei ai putea si ca doar tu ai alege ce iti convine, cand iti convine. Pentru ca a spune ca nu vrei sa te casatoresti cu cineva intr-o tara in care oricum nu ai voie e ca si cand spui ca nu ti-e foame cand nu ai ce manca. A spune ce vrei sa faci depinde e a avea voie sa faci lucrul respectiv.

Zilele trecute m-a sunat o prietena care ma intreba daca cuplurile gay au voie sa adopte in Romania. I-am zis ca nu, iar ea a zis “in ce tara traim?!”. I-am replicat cu “stai draga linistita ca nu avem voie sa nimic, ce e mai trist este ca nici nu cerem, pentru ca din start am presupus ca nu vrem.”

Noi alegem cu fiecare an sa nu putem, sa nu ne intereseze, sa nu ne pese, sa fim ascunsi si sa facem ce ne cere majoritatea, care ne-a transmis fara incetare “sa faca la ei acasa dar sa nu ii vad eu.” Asa ca hai pe la mine, o sa te bag in casa cand nu e nimeni pe hol, o sa trag storurile si o sa-ti pun mana la gura cand ejaculezi ca sa nu ne auda nimeni… si o fac pentru ca imi pasa de tine si te iubesc. Te iubesc asa de mult incat nici nu vreau sa stie cineva ca existi, asa de mult inca nu as vrea sa plecam undeva impreuna. Crezi ca daca ne vede cineva pe strada isi da seama? Nu as vrea sa se prinda careva de cat de mult tin la tine. Pentru nimic in lume.

Octavian

Discursurile despre drepturile pe care nu le detinem fac drepturile pe care le detinem straine si intr-un mod dubios necunoscute. Campaniile de sensibilizare initiate de organismele care apara drepturile gay sau revendica uniformizarea acestora nu au ignorat, totusi, ecuatia drepturi gay=drepturi umane, si asta pentru ca au sesizat ca ceea ce discursiv este vehiculat prea frecvent creeaza falsa impresie ca drepturile gay sunt drepturi speciale.

Relatiile consensuale intre adulti, respectarea spatiului privat si legile-antidiscriminare sunt cateva din aspectele care se refera la drepturi ale persoanelor LGBT. Parteneriatele si casatoriile, precum si adoptia, raman un deziderat si nu reprezinta drepturi ale persoanelor LGBT. Fara a considera in mod ilicit ca persoanelor gay nu se bucura de drepturi, faptul ca pe agenda unor drepturi egale gay si hetero au mai ramas cateva subiecte de clarificat face prezenta discutiilor, proiectelor de lege si chiar si a marsului gay necesara.

Jocul intre sentimente referitoare la pozitia personala despre drepturile gay si drepturile acordate prin lege inclusiv persoanelor gay (chiar si atunci cand orientarea sexuala nu este un criteriu) este totusi cel care revendica un numar considerabil de cazuri in care tindem sa ne bazam pe ceea ce ni se imputa fatis sau mai ascuns si nu pe drepturile pe care le detinem. In acest caz, ca si in ceea ce priveste drepturile cetatenesti de baza, cel mai bine este sa fii informat. Atat pe site-ul asociatiei Accept, cat si pe cel antidiscriminare.ro veti gasi linii directoare pentru drepturile pe care, desi le detinem, le cunoastem mai putin.

si da…castiga Norvegia. sa fie clar !

Octavian

Una din prejudecatile pe care le-am auzit la prieteni si cunoscuti gay este ca nu fac parte din comunitatea gay. Este, evident, o diferenta intre a participa la activitati comunitare cu specific gay si a face parte din comunitate. Din comunitate, ca iti place sau nu compania celorlalti, faci parte pentru ca esti gay si nu esti scutit de perceptia celorlalti despre persoanele gay. Desigur, ai varianta in care te concentrezi pe cazurile pe care le judeci ca fiind bad P.R. pentru comunitate: exemplele ‘asa nu’ cred ca sunt subiectul nr. 1 in discutiile tematice. Dar nimeni nu este scutit de intrebarea aceasta: ‘Cum te implici in crearea unei perceptii favorabile comunitatii gay?’

Nu stiu de ce am sentimentul asta ca in ultima vreme suntem peste tot. Daca pentru unii asta trezeste reactii homofobe, sunt convins ca nu asa stau lucrurile universal. Sunt convins totodata ca asa cum este din ce in ce mai greu sa spui ca exista un loc, o activitate, o companie, un grup de prieteni, etc. in care sa nu existe minim o persoana gay, devine si din ce in ce mai greu sa urasti ceea ce incepi sa cunosti si sa-ti dai seama ca ai judecat prea repede sau prea conventional. Da, drumul de la ‘gay-ul companiei’ la o perceptie favorabila care sa fie extinsa asupra intregii comunitati nu este usor. Dar cred ca trecand peste dificultatile initiale, iti dai seama de ce si in ce fel te poti bucura de fiecare aliat.

Si cred ca respectul aliatilor se castiga nu pentru ca esti gay, ci pentru ca esti multe alte lucruri bune. Si cum fiecare aliat conteaza, cred ca nu e lipsit de importanta faptul ca la fel cum fiecare dintre noi poate schimba sau confirma parerea buna sau rea a mediului despre sine, la fel si fiecare aliat poate schimba sansele noastre sa beneficiem de drepturi care ne sunt negate in prezent.

Robert

In general eu cred ca cele mai multe lucruri le rezolv imbracandu-ma dragut, nu stiu daca pot combate si homofobia cu un outfit potrivit, dar tind sa cred ca da :). E dificil sa ma apuc sa spun ce fac, adica am facut gaypride.ro impreuna cu Octavian, trebuie sa conteze si asta. Scopul a fost chiar crearea  unei perceptii favorabile vis-a-vis de comunitate and our not so wicked ways. Una peste alta nu ma consider un poster boy al comunitatii gay si nici nu cred ca mi-as dori sa ajung unul la un moment dat. Mereu am apreciat indivizii care printr-un discurs coerent si o imagine ok au aparut la televior si au vorbit despre comunitate. Au stat la masa, fata in fata cu noua drapta sau cu preoti si i-au combatut cu argumente bazate pe realitati, dublate de un discurs impecabil, aici ma refer desigur la Florin si Tudor. E nevoie de curaj ca sa te expui si prin exemplul tau sa ilustrezi o comunitate intreaga. Ar fi supraomenesti eforturile oricui ar incerca sa demonstreze ca noi toti, ca minoritate, suntem niste indivizi exemplari. Nu numai ca ar fi greu ci ar fi si o minciuna sfruntata. Cand esti insa minoritar trebuie sa demonstrezi ca esti mai bun, mai puternic, mai putin cacat pe tine ca sa poti sa ajungi la acea acceptare pe care ne-o dorim cu totii. Sau poate ar trebui sa mizam pe “diversitatea diversitatii” si sa ne asumam ca la fel ca toti ceilalti suntem si noi in multe feluri de care nu suntem mandri. Perfectiunea sau proiectia perfectiunii este ceva deosebit de periculos, insa cred ca nu suntem in niciun fel de pericol.

Deci ce fac eu? Pai incerc sa ma trezesc dimineata pe la 9, sa ma dau jos din pat pe la 10. Incerc sa ajung la job la 11.30, reusesc rar. Mi-am rugat sefa sa scrie un testimonial pentru gaypride.ro si cred ca am obtinut de la ea unul dintre cele mai frumoase texte de pe acest site. Pe la 2 pm ma loveste in general foamea si ma impotrivesc constant impulsului de a da iama in meniul de la McDonalds, dupa foame imi este cel mai des somn, asa ca atunci incerc sa nu adorm sau sa nu plec direct acasa. Incerc sa-mi respect deadline-urile si sa-mi fac jobul cat mai bine. Pe la 6 pm imi iau bicicleta de pe hol, imi pun castile si pornesc spre casa. Dau de mancare la pisica si ma uit in nestire la House MD (Grey’s Anatomy sau Brothers and Sisters).

Cam asta fac :)

Ma duc sa bat la usa lui Pinocchio si a lui Daniel Mihai sa vad daca s-au trezit si si-au dat cu parerea.

Octavian

Cand spun homofobie, refuz sa ma gandesc automat la o miscare violenta si automat indreptata impotriva unei persoane anume. Din complexul de credinte si atitudini care ne formeaza, homofobia este poate unul din putinele exemple de respingere in necunostinta de cauza. Nu spun ca toate celelalte grupuri sociale sunt ferite de stereotipuri, dar tind sa cred ca despre persoanele gay se cunosc foarte putine lucruri pentru ca spunem si ne prezentam mult prea sumar.

A fi gay si out este doar una, dar poate cea mai importanta metoda de a combate homofobia. Nu spun ca sunt excluse atacurile de orice natura odata ce este cunoscuta orientarea ta sexuala. Spun, in schimb, ca sansele sa schimbi parerea cuiva cand esti out sunt infinit mai mari. Motivul este simplu, si cred ca este lesne de inteles. Nu, a fi out nu inseamna sa vorbesti numai despre sexualitatea ta. Inseamna sa nu trebuiasca sa minti sau sa te ascunzi. Si chiar daca sexualitatea in sine – nu numai homosexualitatea – ridica destule sprancene, persoanele care te cunosc ca fiind out au ocazia sa vada ca persoanele gay sunt oameni ca si oricare altii. Nu spun mai buni sau mai rai, dar oameni pe care te poti baza, oameni cu o capacitate profesionala, oameni care, in fine, din punct de vedere uman iti ofera aceleasi lucruri pe care ti-l ofera persoanele non-gay. Si poate este un pas marunt, dar este singurul pas marunt pe care un individ il poate face.

Robert

Nu imi place intrebarea asta,  mi se pare ca raspunsul este evident.

Exemplul personal este mereu important (cum sa nu fie!), in cazul asta cu atat mai mai mult, pentru ca fiecare dintre noi poate sa fie un exemplu pentru grupul sau de prieteni, colegi de serviciu, vecini si mai toata lumea cu care intra in contact. Evident exemplul personal trebuie precedat de coming out si asumare a apartenentei la o minoritate. Ca minoritatea este maghiara, rroma, LGBT, musulmana, evreiasca etc este alta poveste. Cert este ca individul poate genera o alta impresie despre o comunitate prin exemplul personal in grupul din care face parte. Pe langa ca este fair sa iti tratezi prietenii si familia cu sinceritate si respect, coming out-ul depaseste sfera unui gest egoist, personal si te transforma intr-un poster boy (sau girl) al minoritatii pentru cei care iti cunosc orientarea. Din acel moment, cu putin noroc, prietenii vor putea spune ” si Gigel e gay si e chiar misto”

Sa vedem ce au de povestit Daniel Mihai si Pinocchio :) Ta ta!

UPDATE:

Se pare ca la intrebare au mai raspuns  Wannabegay si in curand M. desi nu era o leapsa ne bucuram ca avem pareri noi si pertinente la subiect.

Octavian

Una din povestile mele preferate (la care n-as fi ajuns daca nu canta despre ea Tori Amos) lanseaza o intrebare interesanta: daca toate persoanele gay ar fi brusc albastre, ar inceta homofobia?

Ura este limitata prin simplul fapt ca este ura si nu iubire. Cand vorbim de parada gay, jocul proportiilor poate parea insignifiant, dar lucrurile nu stau chiar asa. Pornind de la extrema superioara, Sao Paolo este unul din orasele gay-unfriendly daca ne referim la numarul de cazuri de abandon scolar al adolescentilor gay sau la numarul de atacuri pe strada asupra persoanelor gay, dar tot Sao Paolo a gazduit cea mai mare parada gay din lume, cu 2,6 milioane de participanti. Pornind de la limita inferioara, prima parada gay de acum 40 de ani de la New York a adunat cateva mii de participanti. Si unde se afla parada de la Bucuresti? Nu este o intrebare la care vreau sa raspund cu un numar. Vreau, in schimb, sa nu trebuiasca pe durata marsului sa incep fiecare propozitie cu ‘Nu a venit nici…’, referindu-ma rand pe rand la cunoscutii mai apropiati sau indepartati care asteapta in casa sa li se ia drepturile in considerare. Nu, mandria gay (cea de a fi om ca oricare altul) nu este o rafuiala de o zi la care te descalifici neparticipand. Dar este cu siguranta unul din lucrurile pe care trebuie sa le invatam noi insine inainte sa il aratam altora. Si cum mai mult de o data pe an nu avem traditia sa ne intalnim, ratezi poate singura sansa sa le arati homofobilor ca existam, ca suntem de toate varstele, inaltimile, greutatile si culorile si ca trebuie sa se obisnuiasca cu gandul ca facem parte din universul lor.

Robert

Eu sunt intr-o perioada mai pragmatica si o sa raspund la intrebarea asta fix cu motivul pentru care am initiat, alaturi de Octavian, acest site: e important sa mergi la mars pentru a putea fi reprezentat. Nu poti spune „acest mars nu ma reprezinta” din simplul motiv ca nu are cum sa te reprezinte ceva in absenta ta. Eu chiar cred ca marsul asta care dureaza din ce in ce mai putin si aduna din ce in ce mai putina lume merita atentia noastra din simplul motiv ca e ciudat parcursul asta invers al lucrurilor. Daca la noi primul mars a inregistrat cea mai numeroasa prezenta de la al doilea lumea a inceput sa nu mai vina. S-a spus ca nu e fun, nu e “distractie”. Eu unul nici nu cred ca ne permitem sa ne distram la momentul asta pentru ca nu prea avem ce sa sarbatorim (daca avem ce vreau sa imi spuna si mie cineva). Ca sa fiu frivol povestea asta cu gayi domne’ este foarte asemanatoare cu povestea cu pungile de plastic de la supermarchet. Cand eram mic, mama colectiona pungi de plastic. Mda si eu cred ca era dubios. Ele erau un fel de obiect de colectie pentru ca probabil era satula de pungile alea de material. Nu aveam voie sa luam din colectie, daca ne prindea cu vreo punga Aldi sau Lind se supara pe noi. Anyway…divaghez. Long story short cand s-a umplut tara de pungi de plastic nu au mai interesat-o alea pe care le avea, probabil a inceput sa le foloseasca si cu timpul au disparut complet. Cam ca un obicei prost. Recent eram cu mama si cu tata la Real, la cumparaturi. Dupa ce am umplut cosul ne-am trezit ca la casa nu ne mai dadeau pungi de plastic gratis. A fost o mica tragedie pentru ai mei. Tata s-a revoltat, a zis „domne, asa ceva nu se poate!”. De atunci au trecut cateva luni, acum se duc la Real cu pungi de acasa pentru ca au inteles care e faza.

Eu cred ca lumea se obisnuieste cu orice, cu pungi de plastic, fara pungi de plastic, atata timp cat vede despre ce e vorba, iar la marsul asta despre asta este vorba. Despre a fi vazuti si auziti.

Iar acum amandoi murim de curiozitate sa vedem ce au de spus despre asta Daniel Mihai si Pinocchio !

„In ziua de azi e la moda sa fii gay. Incet-incet cred ca fiind heterosexual, nu sunt om normal din cauza orientarii mele sexuale.” Fraze ca astea sau asemanatoare poti sa auzi zilnic pe strada sau in jurul tau. Dar care este oare baza acestora? Chiar e la moda si mai multi indivizi au devenit homosexuali?

Aceasta este parerea mea despre gayfest si ceea ce este in spatelele acestui eveniment.

In tara noastra cel mai cunoscut eveniment de lgbt este Gayfest-ul, marsul de orgoliu al persoanelor lgbt, fiind vorba mai mult de orgoliu, decat de popularitate sau popularizare. In contrast cu parerea publica, prin intermediul acestui mars persoanele lgbt nu vor doar sa faca parada orientarii lor sexuale. Bineinteles si la noi, cum si pe la alte marsuri sunt persoane care exagereaza. Eu personal anul asta de aceea vreau sa fiu prezent la marsul de orgoliu ca sa reflect la o problema importanta: ca persoanele lgbt nu ar trebui sa aiba doar obligatii sociale identice, ci si drepturi identice cu majoritatea heterosexuala. Orientarea mea sexuala nu trebuie sa fie un dezavantaj. Ce s-ar intampla daca nu ne-am ocupa de secretele private a altora, ci am vedea omul si nu orientarea lui sexuala?

Marsul de orgoliu in Statele Unite si in Europa de Est este mai mult un carnaval in culoare, decat o demonstratie a drepturilor omului. Nu din intamplare se numeste “parada” in mai multe tari, desi noi stam departe de asa ceva.

Ce s-a intamplat pe la noi pana acuma la marsuri de orgoliu? Persoanele care au participat au suferit atrocitati regulate.

De ce mai este important sa fiu eu si cat mai multe persoane prezente la mars?

Cu prezenta la mars participam la procesul de vizibilitate a persoanelor lgbt, putem sa cerem drepturi egale, putem sa zicem NU la discriminare si homofobie. Traim in diferite forme in viata de zi cu zi a autoapararii, pentru ca sa evitam formele mai grave a discriminarii si a violentei. De exemplu niciodata nu vedem cupluri de homosexuali si lesbiene tinundu-se de mana pe strada, fara recunoasterea unei schimbari sociale, care va avea ca rezultat egalitate deplina.

Anul asta o sa fie prima oara cand particip si eu la mars, pana acuma am gandit asa ca daca as merge, oricum nu s-ar schimba nimic. Dar cel mai trist este ca nu numai eu am gandit astfel si daca majoritatea crede asa atunci niciodata nu o sa avem nici sanse ca sa obtinem drepturi egale. E timpul sa ne trezim, degeaba asteptam intre patru pereti ca sa fim priviti normali, ca niste oameni normali, cu preocupari normale, cu un stil de viata normal si sa fim acceptati, respectati si tratati egali, daca nu facem un pas.

Vino si tu ca sa facem acest pas!

Unii stiti dar cel mai probabil pe majoritatea nici nu va intereseaza, intr-o luna de zile are loc marsul gay (23 mai). Da, marsul gay la care am fost anul trecut, in 2008, si la care m-am simtit extraordinar. M-am simtit extraordinar de bine pentru ca in acel moment ma simteam un om cu adevarat liber (faceam ce voiam), dar si extraordinar de nedreptatit. Am fost injurat de mii de oameni pentru ca am luat parte la mars si totodata am fost si „catalogat” ca fiind „asa si pe dincolo” de alti oameni. Prejudecata va exista mereu probabil.

Mi s-a pus recent problema existentei marsului gay in Romania. E ok sa mergi la mars? De ce sa mergi? Dar oare e bine ca exista acest mars?

Daca ma intrebi pe mine… nu, cu siguranta nu e bine ca exista un mars gay… este pur si simplu foarte bine! Oamenii sunt diferiti si adesea crescuti cu prejudecati. Exista destui oameni cu o orientare sexuala „mai rar intalnita” care sunt speriati de societate. Gay-ul din mine tipa la mine si-mi zice ca eu trebuie sa-i ajut. Cum ii ajut? Ies in strada si le zic ca-s alaturi de ei!

De aia ma duc la marsul gay… Nu pentru ca sustin homosexualitatea sau bisexualitatea (mi-e indiferenta orientarea sexuala a vecinului meu sau a prietenului meu) ci pentru ca ALTII sunt CONTRA homosexualitate si bisexualitate. Ma duc la mars ca sa dizolv prejudecati. Ma duc si marsaluiesc in incercarea de a explica ca un homosexual este un om normal.

Probabil citind aceste randuri unii din voi ma considera cretin sau nu prea inteleg nimic. Problema e una simpla… du-te la un mars gay si vei fi atat de „respins” brusc de societate (adica de oamenii de pe margine) incat totul se va clarifica.

Eu ma duc sa lupt cu prostia si prejudecata marsaluind in brate cu un banner mare pe care scrie „Iubirea nu tine cont de prejudecata” pentru ca nu sunt indiferent. Tu ce faci?