GAYPRIDE.RO

{Octavian}
Initial n-am vrut sa scriu postul asta. Mai intai pentru ca am eu un sentiment ca trebuie sa lasi lucrurile sa cool off, mai ales cand nervii au concurat cu plictiseala. Apoi pentru ca intentia a fost sa transmitem live si obiectiv ce s-a discutat, dar nu s-a putut pentru ca – desi am avut acceptul Acceptului sa facem live blogging – Verde Cafe n-a fost dotat cu internet aseara. Am transmis prin Twitter punctele esentiale, dar totusi un post lamuritor este necesar.

As vrea sa pot sa scriu ceva funny sau inteligent despre evenimentul la care am fost invitat, dar sunt challenged puternic sa o fac. M-am bucurat sa-i revad pe Cristina, Oana si Robert si sa fac cunostinta cu Wannabegay, Irina si Lorena. In rest, mi se pare socant cum un ego-trip avocatesc {eu stiu ergo voi nu stiti combinat cu schimbam subiectul pana uita si cine a intervenit ce intrebare a pus} si o premisa falsa {jurnalistii si bloggerii trebuie sa faca munca de watchdog a organismelor radar ale drepturilor omului in general} pot sa-ti ocupe doua ore din viata. Credeam ca ma cunosc mai bine si ca bunavointa mea este combinata cu un infailibil time management, dar se pare ca nu.

Desi premisele ar fi putut fi unele reale, palpabile si interesante, nu am plecat de acolo cu nicio informatie noua, ci doar cu o serie de intrebari deschise. Acestea ar fi, in sensul precar al moderatorilor:

- Sunt bloggerii si jurnalistii doua entitati diferite si cu tratament juridic diferit?

- Trebuie jurnalistii si bloggerii (fie ei cum or fi) sa fie watchdogs?

- Politicile de publicare si interactiune (terms of agreements, disclaimers etc.) sunt imputabile editorului sau celui care profereaza comentarii negative?

- In satul nostru global conteaza sa localizam platforme si servere?

- Discursul discriminatoriu si calomnia sunt reglementate diferit in cazul blogurilor?

- Libertatea de exprimare sufera limitari. Care?

Exceptand lipsa de empatie si pregatire a moderatorului, faptul ca nu a putut oferi un raspuns pertinent la intrebarea ‘ce bloguri cititi si ce cazuri de discriminare ati intalnit in bloguri?’ mi s-a parut oarecum esential.  Singura apropiere de subiectul online media a fost faptul ca in Civil si Penal expresia ‘prin orice mijloace’ este interpretabila si ca acel cablu cunoscut si sub numele de conexiune la internet care-ti iese din casa si depaseste astfel spatiu privat. Evenimnetul putea fi foarte frumos, lista de invitati putea fi clar alta, discutia se putea centra pe subiecte concrete de sifonari de imagine pe internet, dar n-a fost cazul. Undeva in naivitatea mea speram sa se vorbeasca macar la nivel de exemplu despre imaginea Accept pe bloguri (dar sunt convins ca nu exista o monitorizare in privinta asta) sau despre discriminarile lgbt-lgbt (care mi se par un pic periculoase in conditiile in care toata lumea e numai un zambet si promite un lobby 2.0 pentru ceea ce este). Dar n-a vorbit nimeni nici de lesbofobi si nici de transfobi, si nici despre hyphenated minorities. Intr-un fel deloc burghez speram sa se vorbeasca si de gay rroma si despre travestiti. Si despre multe alte lucruri. N-a avut cine, si numeric n-a avut nici cui. Probabil ca notiunea de eveniment cu usile inchise (in aer liber, dar cu usile inchise) la care n-am vazut 3bloggei gay din cei 50+ pe care ii am in reader nu era cadrul.

Managementul de eveniment, mai ales cand e vorba de debate, inseamna sa-ti cunosti arsenalul dinainte. Nici moderatorul, nici strategia, nici audienta n-au fost ce trebuia. Si fara sa-si dispute vreo vina, toata lumea s-a simtit mai putin decat confortabil.

++ Robert ++

Octavian a spus foarte bine ce a spus. Tot ce mai pot eu sa zic acum este ca daca la o dezbatere la care esti invitat, ti se intampla ca dupa o ora sa nu intelegi despre ce este vorba e vina celor care te-au invitat. Poate nu era locul tau acolo, poate esti retardat. La dezbaterea asta la care am fost invitat si eu, nu numai ca nu intelegeam de ce m-au chemat, despre ce este vorba, de ce cineva are un ton nepotrivit, de ce am auzit in nenumarate randuri “nu ati inteles!”, dar m-am simtit atacat de o domisoara avocata care citea dintr-o carte. Eu sunt convins ca ea este o profesionista, ca e un avocat stralucit si sunt singur ca nu este vina ei pentru haosul de ieri. Eu tind sa dau vina pe cine ma cheama, deci dau vina pe Accept pentru ca ei m-au invitat, in ce calitate imi este neclar, ca sa o ascult pe tanara avocata cititnd si vorbind despre niste lucruri care nu ma interesau.

Acum sa fiu serios, fara sa fiu rau, mi-am pierdut timpul si mi-am mancat nervii ca sa-mi zica cineva ca nu inteleg. Pai nu inteleg, dar in loc sa stau si sa tac (cum face pe aici lumea cand nu intelege) eu intreb ca sa nu plec acasa confuz.

Domnisoara avocat nu este o cititoare de bloguri, mai mult timp ne-am pierdut noi explicand ce inseamna un blog, iar cand a fost intrebata ce bloguri citeste  ne-a raspuns ca “nu vede de ce este asta important acum”.

Evident ca au aparut subiecte interesante in timpul discutiilor fara sens (adica la subiectul lor) ele au fost abil evitate fie de cei de la Accept, pe motiv ca nu au fost la subiect, fie de cei de la celelate ong-uri prezente si partenere (daca s-ar fi prezentat cineva poate as putea sa zic si cine de unde era … la acest moment nu pot sa zic decat fata in roz de la Centrul pentru Resurse Juridice – de care mi-a placut).

In concluzie data viitoare cand simt nevoia de a fi pus la punct o sa o sun pe matusa mea, Grete! Ea mereu imi spune ca nu fac bine nimic, ca nu inteleg,  ca nimic nu e bine oricum si ca atunci cand cineva vrea sa faca ceva bine, in general ea, nu prea are cum.