In legatura cu celelalte intrebari. Gaypride.ro nu este destinat doar barbatilor heterosexuali, ce-i drept poate procentul dedicat acestora este semnificativ mai mare din cauza ca atat eu cat si Octavian avem un numar limitat de prietene lesbiene sau persoane transgender/ bi. Avem o marturie scrisa de o prietena, iar povestea ei se ferera exact la descoperirea ei (cred ca asa se si numeste postul respectiv). Cum cunostintele noastre despre “surorile” lesbiene sunt limitate, nu am vrut sa ne dam cu parerea despre ceva ce nu stapanim pe deplin. Te astemptam cu un testimonial in caz ca te tine :)

Promit sa incerc sa scriu un post mai amplu despre subiectul sugerat de tine in saptamana viitoare, daca mai si alte subiecte le astept pe mail (il gasesti la sectiunea contact) sau intr-un comment. Gaypride.ro se vrea un loc prietenos pentru toata lumea care respecta regulile publicate in sectiunea Despre Proiect/House Rules.

sper sa ne citesti in continuare.

Vroiam(si sper ca nu se interpreteaza altfel decat ca o remarca constructiva) sa va arat si o viziune din partea aia mai intunecata a dulapului unui gay in legatura cu gayfest-ul. Si anume de ce in mintea mea se bat cap in cap doua laturi ale mele, the proud gay care vrea sa zambeasca si the scared to shit gay care doar se uita la stirile cu gay de la tv:
1. de ce nu ma hotarasc sa ma duc totusi? : pai in primu rand nu sunt out(si stiu ca nu va plac in mod deosebit oamenii astia dar va rog faceti o exceptie macar de moment pt mine). si? si nimic.nu ma impiedica chiar deloc asta. vin cu cea mai mare placere. dar in gandul meu(si sincer presupun al multora care nu sunt out deloc) este: si eu cand ajung acolo singura singurica ce ma fac ? ma baga careva in seama? ma dau afara ca zic ca vreau sa ma infiltrez de la vechea stanga,noua stanga,drept inainte(cum i-o mai zice si alora)? adica ma intelegeti ce vreau eu sa transmit aici? va propun sa bagati un articol pt astia mai slab de inger care merg cu pasi de testoasa in procesul ala renumit de coming out si sa le descrieti si voi(in caz ca stiti) cum are loc propriu-zis tot procesul de oameni care se aduna pt inceperea marsului. ganditi-va la acesti gay(me included) ca la niste single people care incep pt prima data sa aibe intalniri si care deci nu au habar de ce se face, ce nu se face si tot asa.
Imi dau seama ca poate ziceti: pai daca nu esti out inseamna ca nu esti mandru, nu vrei sa te stie lumea ca esti gay si deci de ce nu stai acasa ca sa nu te doara capul. Dar nu e asa. Cred ca va aduceti si voi aminte(daca a fost la voi situatia asa) cat de greu este totusi sa spui, doar sa spui la un prieten, my best friend , sora/frate, mama/tata: sunt gay. Si parca mai usor era sa zici la un strain pe mesenger sau in chat :buna imi plac fetele(/baietii). Si de asta zic. Sa stie si ala micu care sta acasa si va citeste blogurile si siteurile ca e si el/ ea primit chiar daca nu e out si chiar daca vine singur/singura ca pricajitu acolo sa se mandreasca cu strainii ca e gay, daca acasa inca nu poate.
Pentru ca sincera sa fiu de ce imi este frica(si nici macar frica ci mai degraba confuzie i-as spune) nu este multimea care injura (sau alte ocupatii la fel de inteligente) de pe margine; mai mult nu stiu cum e situatia de partea cealalta.

Sper ca m-am facut inteleasa ca uneori tind sa o iau pe aratura cu explicatiile. Si din nou acesta este o parere personala, nu este evident obligatoriu sa tineti cont de ce am spus eu. Eu inca mai am pana pe 23 sa imi bag mintile in cap si sa apar de la prima ora cu zambetul pe buze. In rest, din nou: o treaba foarte buna.

ps. si chiar ma intrebam acum: ca sa nu ma confunde oamenii ce organizeaza marsul cu o lunatica trebuie sa fac si altceva decat pur si simplu sa apar la fata locului? sau trimit un mail:hei sa ma asteptati si pe mine,sa nu puneti jandarmul sa ma dea la o parte ca vin cu intentii bune si tot asa. Sau e vreun semn secret? A gay sign? ceva de genul :ma uit in dreapta, picioru stang un pic lateral si incep sa dansez ca intr-un musical? :)
Nu, serios acum. Chiar nu stiu. Anul asta e prima oara cand chiar mi-am pus intrebarile astea. Sper ca nu par dusa cu pluta:)

Cred ca ar fi trist totusi sa iti ascunzi sexualitatea tocmai la o asemenea manifestare. Nu vad la ce bun sa mai vii – ca si participantii care in anii trecuti isi ascundeau fata. Pride fara pride, mai bine sta lumea acasa. Parerea mea.

Nu stiu ce inseamna la nivel inalt in Accept, si nu cred ca asta este o intrebare pentru un comentariu intr-un blog. Dar daca interesul exista in directia asta, nu pot decat sa ma bucur, intrucat punctul de plecare al discutiei de pe pagina asta, si anume participarea la mars, cred ca este unul ingrijorator.

Eu nu am avut intentia, si cred ca nici Robert, sa fim terapeutul de serviciu cand ne-am exprimat opinia pe acest subiect. Traiesc cu sentimentul – dar din nou e doar o parere personala, asa cum acest spatiu imi permite, ca un ‘proiect sociologic-psihologic oficial’ este ceva la care nu doresc sa particip. Mie imi plac oamenii prea mult sa fac asta. Dar asta nu inseamna ca ii descurajez pe cei care considera asta a major turn-on.

In privinta queer studies, permite-mi sa fiu sceptic, analiza jocurilor de identitate, performativitatii si materializarii ei atat pe taram uman cat si omenesc (folosesc expres diferenta asta) este B.A.-ul meu, si ori nu am avut eu sursele de informare care trebuie, ori am fost un student prost, dar se ocupa cu altceva decat discutam noi acum.

xoxo

O.