gaypride Q&A: Ce le-as transmite persoanelor care se tem sa participe la mars?
Octavian, Robert, Daniel Mihai si Pinocchio isi continua aventurile printre cele mai arzatoare probleme ale momentului, raspunzand la intrebarile esentiale :) Intrebarea de azi este: Ce le-as transmite persoanelor care se tem sa participe la mars? (poza nu are legatura)
Cum zice acolo sub gaypride.ro, mandru nu esti doar o zi pe an, asa sunt si eu, iar acum cand sunt “obligat” sa raspund la intrebarile astea simt ca ma repet. E un sentiment destul de ciudat, avand in vedere ca am un soi de monolog pe care aproape il recit la fiecare date. Dar pentru ca nu am chiar atat de multe date-uri, sau am – nu stiu, poate totusi nu ma repet, sau poate nu toata lumea cu care ma dateuiesc eu citeste gaypride.ro, desi ar trebui.
Ziua marsului, care incheie teribila saptamana a Gayfestului, este pentru mine o avalansa de emotii si trairi. Unele inalte, altele mai putin. Cei care ma cunosc stiu ca nu imi place sa merg la mars. Il urasc! Este pentru mine…hmmm, nu stiu cum sa formulez exact, echivalentul spanacului sau a ciorbei de salata (ca sa dau niste exemple culinare) sau a unui concert Celine Dion (ca tot am zis spanac). Nu stiu daca am un mesaj pentru cei care se tem sa mearga la mars. Stiu insa ca mai toti cei care nu vin au o teama mare in a aparea acolo. Chiar daca cel mai des motivatia pentru absenta este “nu imi place”, “nu ma reprezinta”, in spatele acelor motive sta tot o frica.
Cele mai mari frici (ale mele) legate de mars sunt:
- sa nu ma intalnesc cu toti cei cu care m-am culcat si a. nu m-au mai sunat sau b. nu i-am mai sunat eu (avand in vedere ca majoritatea participantilor sunt heterosexuali ma indoiesc ca se califica aceasta frica, asa ca mai bine o sterg de pe lista);
- sa nu gasesc cu ce sa ma imbrac;
- sa sun pe cineva in ziua aia care sa-mi zica ca el a facut destule pentru comunitatea gay (come on!)
- sa nu vad pe cineva dragut de partea cealalta a baricadei si sa vreau sa ma mut alaturi de celilati protestatari (avand in vedere consistenta cordonului de jandarmi ma tem ca nu pot sa vad contramanifestantii asa ca pot sa sterg si asta);
- sa nu vina Miruna ca anul trecut (nu il iert veci pe Bucurenci care a organizat plantarea de la Tasuleasa in aceeasi zi expres ca sa o impiedice sa vina, ba mai mult a incercat sa ma convinga si pe mine sa merg, dar i-am zis “my brothers and sisters need me”);
- sa nu avem unde sa mergem dupa la o bericica;
- sa nu avem destule stegulete.
Altele mai putin. Acum ce-i drept mi-e si mie frica sa nu mi-o fur si recunosc ca nu e cel mai inaltator sentiment sa iti dai seama cat de multa lume te uraste. Anyway e un soi de adrenaline rush care pe mine ma tine mult timp dupa, chiar daca se intampla sa fiu un pic plouat imediat la final.
Iar la partea cu frica acuma, sa fim seriosi de aia ar trebui sa mergem ca sa nu ne mai fie la fel de frica la anu sau ca sa nu ne mai fie frica tot restul anului. In liceu imi ziceau colegii ca daca ma tem de cineva ar trebui sa-mi inchipui persoana aia stand pe wc. Daca asta va ajuta nu va jenati. :)
In primul rand ca si mie mi-e frica. Dar nu de mine si in niciun caz de cei din jurul meu. Si ca prezenta celorlalti participanti este un scut (si nu ma refer acum la cine flancheaza pe cine) pentru ca fiecare participant este o garantie pentru o dorinta comuna. Sa fim vazuti asa cum suntem, vecinii, prietenii, profesorii, copiii etc. celor de pe margine. Mai mult, printre noi se afla, ca intotdeauna, persoane non-gay. V-ati intrebat vreodata daca spectatorii marsului va identifica sau ii identifica? In raspunsul la intrebarea asta ati scapat de o teama primara.
In al doilea rand ca limita intre mars si parada noi o stabilim, prin felul in care participam. Cand si daca, bineinteles, participam. Inainte sa ne punem problema daca marsul poate degenera, cred ca e ok daca participam si vedem cum este. Iar daca din motive diverse se creeaza impresia ca marsul nu este reprezentativ pentru un potential participant, ei bine, n-am vesti bune, nici nu va fi pana persoana respectiva nu va participa. Si nu ma refer numai la numarul participantilor, ci si la o forma de transfobie pe care am remarcat-o si cu care nu pot sa fiu de acord. Mi se pare injust sa ii judeci pe cei care au mai mult curaj decat tine.
Nu in ultimul rand, pentru ca multi isi pun problema sigurantei personale odata ce se expun participand la mars, le sugerez sa citeasca cu atentie sectiunea despre siguranta participantilor.
Sa vedem cu ce raspunsuri au venit Feed the Gay Generation si pinkpong
14 comentarii
Trackbacks
- Gaypride Q&A: Celor care se tem s? mearg? la parad? « pinKpong
- » GayPride Q&A: teama de marsul gay Feed The Gay Generation: Distractii gay in viatza gay…
Ei, si pina la urma exista vreun motiv conginvator pentru ca ar putea cuiva sa-i fie frica sa mearga la mars? Eu nu reusesc sa vad nici unul pina acum.
Noi ne putem bate gura pana dupa mars 24 de ore din 24, 7 zile din 7 si tot putem sa ratam esentialul. Frica nu e ceva usor de explicat, motivele pentru care cuiva ii este frica sunt personale si se bazeaza pe experienta individului. Noi nu putem decat sa ne dam cu parerea si sa ne folosim de experienta noastra pentru a demonstra ca teoretic nu ai de ce sa te temi.
Exista niste psihologi care se ocupa cu problema asta, cel putin la Accept. Nu face nimeni un studiu? Intrebarea mi se pare foarte clara si cu implicatii practice si importante. Raspunsul — foarte neclar.
Nu cred ca este nevoie de un studiu :)
stii tu ca se ocupa de problema asta ?
Nu exact de problema *asta*, dar exista in general in lumea larga (”queer studies”) si la Accept (consiliere individuala, nu stiu daca nu si terapie) psihologi care se ocupa de problemele gay & co. Intrebarea “cum facem sa participe mai multa lume la parada” am auzit-o la nivel inalt la Accept, si asta nu este altceva decit tema noastra de fata, “Who’s afraid of Virginia Woolf”. Putin gindit in termeni de specialitate si dezvoltat corespunzator, si precis ca s-ar putea face din asta un proiect sociologic-psihologic oficial, inclusiv finantarea.
Draga Pinocchio:
Motivul pentru care ma intrebam daca intr-adevar este nevoie de un studiu in privinta asta a fost ca, desi sunt convins ca nu multa lume imi impartaseste parerea, psihologizarile nu reduc problema si in cazul fericit in care reusesc sa explice ce se intampla deja, ma cam extrag din lumea reala si eu acolo as vrea sa raman, totusi…
Nu stiu ce inseamna la nivel inalt in Accept, si nu cred ca asta este o intrebare pentru un comentariu intr-un blog. Dar daca interesul exista in directia asta, nu pot decat sa ma bucur, intrucat punctul de plecare al discutiei de pe pagina asta, si anume participarea la mars, cred ca este unul ingrijorator.
Eu nu am avut intentia, si cred ca nici Robert, sa fim terapeutul de serviciu cand ne-am exprimat opinia pe acest subiect. Traiesc cu sentimentul – dar din nou e doar o parere personala, asa cum acest spatiu imi permite, ca un ‘proiect sociologic-psihologic oficial’ este ceva la care nu doresc sa particip. Mie imi plac oamenii prea mult sa fac asta. Dar asta nu inseamna ca ii descurajez pe cei care considera asta a major turn-on.
In privinta queer studies, permite-mi sa fiu sceptic, analiza jocurilor de identitate, performativitatii si materializarii ei atat pe taram uman cat si omenesc (folosesc expres diferenta asta) este B.A.-ul meu, si ori nu am avut eu sursele de informare care trebuie, ori am fost un student prost, dar se ocupa cu altceva decat discutam noi acum.
xoxo
O.
alege , nu te teme .
“V-ati intrebat vreodata daca spectatorii marsului va identifica sau ii identifica? In raspunsul la intrebarea asta ati scapat de o teama primara.”
Cred ca ar fi trist totusi sa iti ascunzi sexualitatea tocmai la o asemenea manifestare. Nu vad la ce bun sa mai vii – ca si participantii care in anii trecuti isi ascundeau fata. Pride fara pride, mai bine sta lumea acasa. Parerea mea.
Eu nu ma refeream la asta :) Sunt convins ca toata lumea care este lgbt si la parada este proud – n-are altfel cum sa fie. Specificul, totusi, al paradelor a la Bucuresti este proportia mai mare de persoane ne-lgbt decat lgbt in mars. In consecinta in remixul asta de persoane conteaza mai putin ce faci si cine esti. Poate n-am gasit cuvintele potrivite, dar la asta ma refeream. Sper ca mergi sambata la parada Bxl. Ar fi si pacat sa nu!
Buna.
In urma cu vreo 2 saptamani am dat de site-ul asta intamplator(atat de intamplator cat se poate cand incerci intentionat sa cauti ceva pe google) si am devenit dependenta. Zilnic verific daca mai adaugati un articol, interviu, o parere. Nu pot spune ca imi place sau ca sunt de acord cu absolut tot(doar cu 98%)din ce a aparut scris , dar nici nu trebuie. Nu stiu sigur daca site-ul este exclusiv destinat barbatilor gay sau oricarei persoane lgbt, dar trebuie sa spun ca faceti o treaba extraordinara in a reach out to all the gay spectrum.
Vroiam(si sper ca nu se interpreteaza altfel decat ca o remarca constructiva) sa va arat si o viziune din partea aia mai intunecata a dulapului unui gay in legatura cu gayfest-ul. Si anume de ce in mintea mea se bat cap in cap doua laturi ale mele, the proud gay care vrea sa zambeasca si the scared to shit gay care doar se uita la stirile cu gay de la tv:
1. de ce nu ma hotarasc sa ma duc totusi? : pai in primu rand nu sunt out(si stiu ca nu va plac in mod deosebit oamenii astia dar va rog faceti o exceptie macar de moment pt mine). si? si nimic.nu ma impiedica chiar deloc asta. vin cu cea mai mare placere. dar in gandul meu(si sincer presupun al multora care nu sunt out deloc) este: si eu cand ajung acolo singura singurica ce ma fac ? ma baga careva in seama? ma dau afara ca zic ca vreau sa ma infiltrez de la vechea stanga,noua stanga,drept inainte(cum i-o mai zice si alora)? adica ma intelegeti ce vreau eu sa transmit aici? va propun sa bagati un articol pt astia mai slab de inger care merg cu pasi de testoasa in procesul ala renumit de coming out si sa le descrieti si voi(in caz ca stiti) cum are loc propriu-zis tot procesul de oameni care se aduna pt inceperea marsului. ganditi-va la acesti gay(me included) ca la niste single people care incep pt prima data sa aibe intalniri si care deci nu au habar de ce se face, ce nu se face si tot asa.
Imi dau seama ca poate ziceti: pai daca nu esti out inseamna ca nu esti mandru, nu vrei sa te stie lumea ca esti gay si deci de ce nu stai acasa ca sa nu te doara capul. Dar nu e asa. Cred ca va aduceti si voi aminte(daca a fost la voi situatia asa) cat de greu este totusi sa spui, doar sa spui la un prieten, my best friend , sora/frate, mama/tata: sunt gay. Si parca mai usor era sa zici la un strain pe mesenger sau in chat :buna imi plac fetele(/baietii). Si de asta zic. Sa stie si ala micu care sta acasa si va citeste blogurile si siteurile ca e si el/ ea primit chiar daca nu e out si chiar daca vine singur/singura ca pricajitu acolo sa se mandreasca cu strainii ca e gay, daca acasa inca nu poate.
Pentru ca sincera sa fiu de ce imi este frica(si nici macar frica ci mai degraba confuzie i-as spune) nu este multimea care injura (sau alte ocupatii la fel de inteligente) de pe margine; mai mult nu stiu cum e situatia de partea cealalta.
Sper ca m-am facut inteleasa ca uneori tind sa o iau pe aratura cu explicatiile. Si din nou acesta este o parere personala, nu este evident obligatoriu sa tineti cont de ce am spus eu. Eu inca mai am pana pe 23 sa imi bag mintile in cap si sa apar de la prima ora cu zambetul pe buze. In rest, din nou: o treaba foarte buna.
ps. si chiar ma intrebam acum: ca sa nu ma confunde oamenii ce organizeaza marsul cu o lunatica trebuie sa fac si altceva decat pur si simplu sa apar la fata locului? sau trimit un mail:hei sa ma asteptati si pe mine,sa nu puneti jandarmul sa ma dea la o parte ca vin cu intentii bune si tot asa. Sau e vreun semn secret? A gay sign? ceva de genul :ma uit in dreapta, picioru stang un pic lateral si incep sa dansez ca intr-un musical? :)
Nu, serios acum. Chiar nu stiu. Anul asta e prima oara cand chiar mi-am pus intrebarile astea. Sper ca nu par dusa cu pluta:)
Cat de tare ma bucura comentariul tau, nu ai nici cea mai vaga idee :) ma bucura in primul rand pentru ca ne tragi de maneca si ne indrepti catre acele intrebari simple si de bun simt, pe care noi, din cauza rutinei in care am intrat cu aceste explicatii, tindem sa le uitam.
Si uite asa incep sa-ti explic cum e cu marsul. Cand ajungi la locul de intalnire care e comunicat si pe site-ul accept si il vom publica si noi desigur, o sa te trezesti intr-o multime de jandarmi si participanti care asteapta sa inceapa marsul. La intrarea in grupul de participanti nu va trebui sa raspunzi la vreo intrebare, nu trebuie sa faci nicio dovada a orientarii tale sexuale, daca te intreaba cineva ceva spui de ce ai venit si asta este. Dupa ce oamenii s-au adunat (sa nu te sperii daca parem putini) se va anunta inceperea marsului. Concomitent cu manifestantii se misca si jandarmii (si la stanga si la dreapta, cred ca sunt vreo 3 jandarmi la fiecare participant – daca vrei un procent). Oamenii care vin mars au fost pana acum in proportie de 60% heterosexuali gayfriendly si the occasional LGBT person care a avut curaj sa vina. Lumea este extrem de prietenoasa asa ca ai sanse minime sa te simti stinghera, ar fi totusi de recomandat sa aduci pe cineva cu tine fie doar si pentru a impartasi cuiva toate senzatiile care te coplesesc in acel moment. Odata intrata in coloana nu o vei putea parasi pana la final, din motive evidente de securitate. Sper sa te vedem pe acolo, sau daca ne vezi tu pe noi come and say hello :) Cat despre povestea cu in si out, cred ca pentru un moment numarul de participanti conteaza mai mult, iar procesul de coming out este unul greu si de durata, am trecut si noi prin el, ai timp destul :)
In legatura cu celelalte intrebari. Gaypride.ro nu este destinat doar barbatilor heterosexuali, ce-i drept poate procentul dedicat acestora este semnificativ mai mare din cauza ca atat eu cat si Octavian avem un numar limitat de prietene lesbiene sau persoane transgender/ bi. Avem o marturie scrisa de o prietena, iar povestea ei se ferera exact la descoperirea ei (cred ca asa se si numeste postul respectiv). Cum cunostintele noastre despre “surorile” lesbiene sunt limitate, nu am vrut sa ne dam cu parerea despre ceva ce nu stapanim pe deplin. Te astemptam cu un testimonial in caz ca te tine :)
Promit sa incerc sa scriu un post mai amplu despre subiectul sugerat de tine in saptamana viitoare, daca mai si alte subiecte le astept pe mail (il gasesti la sectiunea contact) sau intr-un comment. Gaypride.ro se vrea un loc prietenos pentru toata lumea care respecta regulile publicate in sectiunea Despre Proiect/House Rules.
sper sa ne citesti in continuare.