Amanda Gold: ‘Anul asta o sa fie prima oara cand particip si eu la mars’
via Drag Queen World.
„In ziua de azi e la moda sa fii gay. Incet-incet cred ca fiind heterosexual, nu sunt om normal din cauza orientarii mele sexuale.” Fraze ca astea sau asemanatoare poti sa auzi zilnic pe strada sau in jurul tau. Dar care este oare baza acestora? Chiar e la moda si mai multi indivizi au devenit homosexuali?
Aceasta este parerea mea despre gayfest si ceea ce este in spatelele acestui eveniment.
In tara noastra cel mai cunoscut eveniment de lgbt este Gayfest-ul, marsul de orgoliu al persoanelor lgbt, fiind vorba mai mult de orgoliu, decat de popularitate sau popularizare. In contrast cu parerea publica, prin intermediul acestui mars persoanele lgbt nu vor doar sa faca parada orientarii lor sexuale. Bineinteles si la noi, cum si pe la alte marsuri sunt persoane care exagereaza. Eu personal anul asta de aceea vreau sa fiu prezent la marsul de orgoliu ca sa reflect la o problema importanta: ca persoanele lgbt nu ar trebui sa aiba doar obligatii sociale identice, ci si drepturi identice cu majoritatea heterosexuala. Orientarea mea sexuala nu trebuie sa fie un dezavantaj. Ce s-ar intampla daca nu ne-am ocupa de secretele private a altora, ci am vedea omul si nu orientarea lui sexuala?
Marsul de orgoliu in Statele Unite si in Europa de Est este mai mult un carnaval in culoare, decat o demonstratie a drepturilor omului. Nu din intamplare se numeste “parada” in mai multe tari, desi noi stam departe de asa ceva.
Ce s-a intamplat pe la noi pana acuma la marsuri de orgoliu? Persoanele care au participat au suferit atrocitati regulate.
De ce mai este important sa fiu eu si cat mai multe persoane prezente la mars?
Cu prezenta la mars participam la procesul de vizibilitate a persoanelor lgbt, putem sa cerem drepturi egale, putem sa zicem NU la discriminare si homofobie. Traim in diferite forme in viata de zi cu zi a autoapararii, pentru ca sa evitam formele mai grave a discriminarii si a violentei. De exemplu niciodata nu vedem cupluri de homosexuali si lesbiene tinundu-se de mana pe strada, fara recunoasterea unei schimbari sociale, care va avea ca rezultat egalitate deplina.
Anul asta o sa fie prima oara cand particip si eu la mars, pana acuma am gandit asa ca daca as merge, oricum nu s-ar schimba nimic. Dar cel mai trist este ca nu numai eu am gandit astfel si daca majoritatea crede asa atunci niciodata nu o sa avem nici sanse ca sa obtinem drepturi egale. E timpul sa ne trezim, degeaba asteptam intre patru pereti ca sa fim priviti normali, ca niste oameni normali, cu preocupari normale, cu un stil de viata normal si sa fim acceptati, respectati si tratati egali, daca nu facem un pas.
Vino si tu ca sa facem acest pas!
