GAYPRIDE.RO

Subiectul mandriei de a fi gay nu este ceva la care sa ma fi gandit prea mult de-a lungul timpului. Imi amintesc ca in facultate unul dintre profesori ne-a spus ca mandria este o modalitate de protectie, rezistenta si autoidentificare pozitiva a unor grupuri descriminate in fata celor care ii discrimineaza. Psihologic, am mai aflat si ca este o modalitate de compensare a unei polaritati emotionale negative indusa din exterior de catre un mediu ostil prin generarea de polaritate pozitiva relativ la propria persoana. Cele doua explicatii se potriveau atat cu ceea ce intelegeam eu in acel moment, cat si intre ele, astfel ca, fericit ca am ceva consistent sa pun in multele cutiute pe care le am, mi-am intiparit acesta informatie in minte si am mers mai departe.

Astazi insa aceasta intrebare reapare cu o persistenta coplesitoare. Sunt eu mandru (ca sunt gay)? Pai, nu cred, cel putin dupa definitia actuala pe care o dau mandriei nu as putea spune ca sunt mandru. Si asta in mare parte pentru ca mi se pare ca a fi mandru ca esti gay este la fel de ridicol ca si cum ar fi sa fii mandru ca esti hetero. Pe de alta parte, ca o persoana fundamental timida ce sunt, asociez mandria cu aroganta sau cu un fel de masturbare intelectuala, ceva ce pe mine nu ma atrage. Dar in fine, imi dau acum seama ca perpectiva mea este una destul de reductionista.

Si incep sa realizez ca definitia mea, pe langa a fi reductionista, este si destul de expirata. Citind ceea ce au spus cei dinaintea mea prin marturiile lor, am realizat ca mandria este in primul rand o chestiune de demnitate. Este si puterea de a nu cersi sa fii acceptat sau, mai ingrozitor, tolerat, pentru simplul motiv ca nu exista nici un motiv real si obiectiv pentru a nu fi acceptat. Este puterea de a realiza ca sexualitatea ta nu te face mai bun sau mai rau decat ceilalti; si totodata puterea de a nu vedea lumea prin prisma unei dihotomii generata de aceasta orientare. Este despre curajul de a cere ceea ce ti se cuvine de fapt si de a nu te lasa santajat fizic sau emotional de stereotipuri sau de asteptarile predefinite ale societatii si ale celor din jurul tau. Este puterea de a-ti da seama ca nimeni nu are dreptul de a folosi sexualitatea ta pentru a explica ceea ce ai facut in viata, bun sau rau. Este curajul de a-ti asuma necesitatea de a inota impotriva curentului pentru ca tu stii care este directia ta adevarata si totodata este si puterea de a nu-ti fi frica sa fi respins in baza unor clisee sau stereotipuri sau din cauza ca refuzi sa-ti asumi un rol care nu este al tau. Este o forma de terapie, un instrument care sa iti dea putere in momentele de cumpana sau in momentele in care ceea ce iti spun ei despre tine te face sa te indoiesti de propria-ti persoana. Este, si aici voiam sa ajung, o forma de afirmare a identitatii, fara temeri, fara regrete, fara tristete, impotriva a ceea ce se crede ca ar trebui sa fii, impotriva a ceea ce nu esti cu adevarat.

Pentru ca numai tu ai dreptul sa decizi cine esti, si nici o instanta, de niciun fel, din aceasta lume nu are dreptul sa te contrazica, se te pedepseasca, sa te faca sa te simti vinovat sau sa te loveasca.

Si sunt sigur ca exista mult mai multe definitii ale mandriei, si in special a mandriei de a fi gay, decat ceea ce am spus eu aici.

In final, mandria (de a fi gay), notionala, instrumentala, cognitiva, emotionala, functionala, cauzala, sociala s.a.m.d. tine de relativitate si fiecare persoana (gay) are propria definitie a acestei notiuni. Iar mandria (de a fi gay) devine astfel cu construct complex, cu multiple fatete, asa cum este fiecare construct al vietii noastre.

Scriind aceste randuri realizez cat de mult a evoluat starea de mandrie in interiorul meu pe parcusrul anilor. Pentru ca in ciuda definitiei mele perimate si a ceea ce credeam despre ea, mandria a fost acolo. De la un instrument care m-a ajutat sa imi asum identitatea, la substratul care a stat in spatele deciziei de a-mi face coming-out-ul (partial, inca), la puterea – nebanuita pe vremea cand eram mai mic si mai vulnerabil – de a raspunde “Da sunt! Ai vreo problema cu asta?” cand unul sau altul ma intreaba daca sunt gay.

Si sunt mandru de asta!