GAYPRIDE.RO

De fiecare data cand aud cuvantul ‘fetis’ imi amintesc o discutie pe care am auzit-o in autobuz. Doua doamne, trecute de 50 de ani, discutau despre odraslele lor. Una dintre ele se plangea ca fiul ei nu poarta decat ciorapi albi si ca e tafnos cand toti ciorapii albi (pe care nu el ii spala) sunt murdari, iar cealalta o avertiza: ‘Asta este un fetis si trebuie sa inceteze acum! Cine stie ce urmeaza!‘

Faptul ca un fetis atrage altul sau ca fetisistii sunt neaparat agresori ai unei ordini morale si ai linistii publice este sooo secolul trecut. Nu ignor, spunand asta, nenumaratii barbati si femei (seful vostru? vanzatorul care v-a ajutat sa va alegeti pantofii? sora voastra? voi insiva?) care tanjesc dupa ceea ce le ofera simturile in legatura cu un obiect sau parte a corpului. Pana la urma, cu totii avem afinitati si ar fi si pacat sa nu le avem (anumite industrii ar colapsa si brusc pe strada toata lumea ar fi intr-o uniforma a conformitatii si cu timpul, ma tem, ne-am imprumuta si trasaturile faciale). Dar una din prejudecatile fatale despre fetisuri este ca ele automat inseamna urmarirea cu orice pret a satisfactiei pe baza unui obiect. Ma tem ca nu toata lumea ajunge la inchisoare pentru ceea ce ii face placere, si ca nu toata lumea fura lenjerie de pe sarma de uscat rufe a vecinilor sau face fotografii cu telefonul picioarelor trecatorilor/trecatoarelor.

Psihologii incearca sa vada in fetisurile care intr-adevar erodeaza sanatatea sociala a individului relatii materne incomplete. ‘Dragostea de plastic’ (plasticul de aici fiind practic si piele si lycra si matase si orice va place voua), cum o numea un psiholog, s-ar reduce la obiecte de care ne atasam in absenta unei conjuncturi relationale pertinente. Neurologii ne invata ca de fapt fetisurile corporale, mai pregnant decat cele pentru obiecte, nu sunt altceva decat recunoasterea unei legaturi intre centrii nervosi si felul in care acestia comunica si permit satisfactia sexuala sau de alta natura.

Practic orice obiect sau parte a corpului poate deveni fetis. Am intrebat 10 persoane gay care sunt fetisurile lor si trebuie sa recunosc ca dupa ce am trecut de reticenta lor am ajuns la lista de mai jos, deloc exhaustiva (mi se pare antifetis sa faci o lista completa de fetisuri): corporale (parti supradimensionate, pilozitate redusa sau excesiva, tapli, penis), relationale (frottage, inghitire, gagging), obiecte de vestimentatie (ciorapii albi! – acum inteleg discutia din autobuz, jockstraps, bocanci, pantofi sport, tinuta sport), profesii (politisti, medici, cineva a mentionat si contabili, dar cred ca voia sa zica tinuta de birou, pompieri), stiluri de viata (skateboarderi si geeks), jucarii sexuale (cockrings, mansoane si dildouri) si o serie de obiecte gen genti, orice hi tech si ochelari. Nimic de judecat aici atata vreme cat se gasesc minim doi indivizi care sa faca asta in mod consensual.

Fetisurile gay nu sunt diferite de cele straight, si nici nu se traiesc altfel. Parte din respondenti mi-au spus ca fetisurile gay sunt speciale doar poate pentru ca ni le asumam cu mai mare usurinta si invatam sa le integram si in viata sexuala de cuplu sau ocazionala fara prea mare tamtam. Sunt de acord cu ei. Uneori mai aud povesti ale prietenelor mele despre fetisurile prietenilor lor, dar discutii in contradictoriu despre fetisuri de la prieteni gay nu am auzit. Plus, intreaga industrie porn gay este o afisare cat se poate de solara si autoacceptata a fetisurilor gay. Personajele-stereotip, imbracamintea-stereotip, pornul de nisa s&m sau office, toate ilustreaza practic o nevoie a consumatorului de a-si vedea fetisurile in actiune. Mentionez pornul gay pentru ca din punctul meu de vedere mi se pare cea mai reusita forma de adaptare sociala a fetisurilor.

Alti respondenti mi-au confesat ca fetisurile gay sunt doar mici piese in marele puzzle gay. Nu putini si-au descoperit si trait fericit primele experiente gay datorita fetisurilor. Departe de a fi numai sexuale, dar si departe de a fi omogene. Singurul aspect in care toti barbatii gay intervievati au fost de acord a fost ca nimeni nu trebuie sa isi reprime fetisurile. Ca sunt constructive si fascinatia fata de alt individ al speciei ar fi mult mai monotona in absenta lor, atata vreme cat nu le psihologizam si acordam mai multa importanta decat ca simpli catalizatori ai placerii.