Comments on: Primul comingout este cel mai greu

By: mircea

mircea — Fri, 08 May 2009 14:42:53 +0000

Mai cititi Biblia. Si reveniti-va. Nu e normal ce faceti.

By: Cristi

Cristi — Mon, 04 May 2009 08:04:57 +0000

Nu eu ma simt vinovat , celalalt m-a acuzat ca daca nu eram eu poate nu ar fi trecut prin asta.Insa mai grav este faptul ca eu nu am spus nimanui ce sa faca.Insa lui probabil i-a placut ce a vazut la mine si a crezut ca si lui i se poate intampla.N-a fost asa!
Saracia , interesantul si ipocrizia sunt relative(subiective).Poate dezvolti candva notiunile astea ca poate le aleg si eu daca mi-aduc mai mult noroc(macar un sfert din norocul tau)………..

By: Graciebydefault

Graciebydefault — Fri, 01 May 2009 21:23:50 +0000

Coming-out-ul celui mai bun prieten m-a socat si m-a linistit in acelasi timp. Timp de ceva vreme imi era teama ca marea prietenie si iubire crescuta dea lungul anilor intre noi sa nu-l faca sa creada ca e ceva mai mult decat ce era. Imi era teama ca se gandeste la mine ca la o potentiala partenera. A incercat de nenumarate ori sa-mi spuna adevarul, insa eu nu am avut curaj sa “vad” realitatea. De cand mi-a spus straight in fata ca este gay avem cea mai frumoasa relatie de prietenie – bazata pe incredere, respect si mai ales iubire. E drept ca am consumat multe ceaiuri cu rom cand am aflat adevarul :) .
Cred cu tarie ca adevaratii prieteni te accepta asa cum esti, indiferent de orientarea sexuala. Cei care dispar din viata ta dupa ce afla orientarea ta sexuala … nu au fost si poate nici nu meritau sa fie…

Succes cu proiectul gaypride.ro!

By: Octavian

Octavian — Thu, 30 Apr 2009 12:18:08 +0000

Super! Am inteles! Atata ca atunci cand ai de gand sa ma citezi sa imi ceri voie. Nu ma simt perfect confortabil in ipostaza de cobai pentru cercetari transculturale.

By: Pinocchio

Pinocchio — Thu, 30 Apr 2009 11:33:01 +0000

Hihi, viteza nu e totul… :-)

Am reactionat imediat pentru ca… ti-am povestit? am anumite interese pentru comparatiile interculturale cum ar fi intre Romania si Germania, dar si in interiorul Romaniei. Si ideea de baza — pe care am luat-o din cu totul alta parte, dar iata ca se aplica foarte bine si la comingout — este ca nu poti sa iei un model dezvoltat si experimentat in Vest si sa-l aplici in Romania fara macar sa te gindesti ca ceva s-ar putea sa fie altfel. Uneori merge, alteori esueaza cu brio. Mi-ar face placere sa mai vorbim despre asta, undeva, cindva.

By: Octavian

Octavian — Thu, 30 Apr 2009 09:30:48 +0000

@Pinocchio, din nou tin sa remarc, esti mai rapid decat mine.

@Cristi: Eu am incercat in limitele posibilului sa ofer o poveste reala si cu fata. Sunt convins ca exista oameni cu circumstante sociale sau intelectuale diferite (atat intr-un sens pozitiv cat si in negativ). Sunt convins ca nu exista retete de comingout (vezi postul mai vechi ‘Comingoutul si familia’ pe acest site: cuprinde cam aceleasi idei pe care le transmiti tu), si ca nimeni nu este obligat sa isi faca comingoutul, in niciun cadru (familie, scoala, job, prieteni) si la nicio varsta. Ceea ce nu o sa neg este ca absenta fiecarui comingout repercuteaza la nivel de invidid asupra oricui din comunitate. Negativ. Asta nu simt nevoia sa o explic, pentru ca nu cred ca e chiar ok sa ajung in situatii apologetice si argumentative cand n-am facut nimic altceva decat sa fiu sincer.

Nu, nu e nevoie sa-ti faci comingoutul (total, partial, cum simti…) dar iti faci un bine si tie si celor din jur. Partea de lume gay din lumea in care traiesc eu este extraordinar de saraca, neinteresanta si ipocrita in multe privinte si asta pentru ca e populata de persoane care ele insele se accepta numai partial. Sunt convins ca e un proces psihologic, sunt convins ca ia timp, si ca e la latitudinea fiecaruia sa aleaga sau nu acest moment. Dar nu vad de ce, daca am ales acest/e moment/e trebuie sa ma simt vinovat de exeprientele negative ale altora.

By: Pinocchio

Pinocchio — Thu, 30 Apr 2009 09:18:30 +0000

Mie povestile de genul asta mi se par extrem de importante pentru o intelegere aprofundata a fenomenului. Depinde foarte mult cu cine ai de a face, asta in general. In mod special, fiind vorba de comingout, depinde in primul rind de nivelul si tipul de educatie ale celor din jur. Mai departe, asta se poate extrapola oarecum tinind seama de mediu (urban vs. rural/provincial), profesia si pregatirea celorlalti, religia etc.

Cred ca e foarte important pentru cei care isi pregatesc comingoutul sa aiba si putina diplomatie, putina sensibilitate la factorii de mediu, si sa nu se repeada cu capul in zid. Si, cind o fac, ce limbaj sa foloseasca. Asta ar fi de fapt un mare semn de intrebare si pentru actiunea gaypride, in primul rind pentru parada.

By: Cristi

Cristi — Thu, 30 Apr 2009 08:54:41 +0000

Frumoasa experienta ta si salutara a ta intentie.Nu cred totusi ca totul trebuie luat in seama!Depinde de mediul in care te invarti si in ce masura poti sa iesi din el.Fiecare situatie se analizeaza distinct si pot fi comparate insa nu confundate.Nu toti se invart in medii culturale pline de spirite evoluate care se inalta unul pe altul.Eu n-as risca sa-i determin pe altii sa-si faca coming-out.Nici eu n-am reusit mai departe de familie.Si sa-ti spun o poveste care s-a petrecut acum ceva timp prin anii 90 cand un amic afland ca eu sunt acceptat in familie i-a spus mamei si fratelui sau ca este gay fiind dat afara din casa.Nu a fost subit dat afara din casa ci treptat cu certuri devenite din ce in ce mai dese.Acest om povestea ca fratele sau spala farfuriile cu spirt.Nu mai spun cine era vinovatul pentru situatia grea in care se afla.Cine era persoana atipica pentru mediile gay.Iata si motivul pentru care am rupt orice relatie cu aceasta persoana.
Sigur povestile de genul asta nu fac parte din ceea ce ti-ai propus tu cu acest articol.Insa imagineaza-ti macar ca lucrezi nu in cultura,arta,presa,public relation etc. ci in domenii in care interesul primeaza.Imagineaza-ti ca nu esti atat de original si de neinlocuit in ceea ce faci .Imagineaza-ti ca pot face acelasi lucru ca tine un numar mare de persoane.Imagineaza-ti ca domeniul tau de munca nu-ti permite sa te faci cunoscut decat profesional.Dupa ce ne vedem zi de zi la munca tu crezi ca ne mai arde sau le mai arde sa ne vedem si in afara programului de munca?Eu lucrez cu oameni casatoriti unii cu copii care se bucura singuri(cu familia sau amante sau amanti…. treaba lor) de timpul liber.

By: Octavian

Octavian — Sun, 26 Apr 2009 19:01:54 +0000

Multumim de apreciere si te mai asteptam :)

By: Octavian

Octavian — Sun, 26 Apr 2009 19:01:11 +0000

@Irina: si noi multumim de lectura!
@Pinocchio: esti mult mai rapid ca mine la replies ;;)