Adrian Ciubotaru: ‘Am inteles destul de tarziu ca homosexualitatea este un univers cultural’
Am invatat destul de tarziu ca homosexualitatea este un univers cultural, nicidecum unul genetic sau social si am inteles destul de greu ca a deveni homosexual comporta aceleasi tipare ca maturizarea unui tanar catre viata adulta.
Nu este o exagerare, nici un postmodernism ieftin, ci mai degraba este vorba despre o miza mai larga: cum ne gestionam relatia cu alteritatile culturale din jurul nostru?
Cum ne putem intelege cu cineva diferit? Ce frecvente comune putem gasi cu homosexualul de la etajul 2, cu musulmanul de la parter sau cu maorul de la mansarda?
Miza nu este doar simpla toleranta, cat mai degraba intelegerea universului Celuilalt si reusita actului de interactiune cu acesta.
Recunosc ca am cunoscut foarte putine persoane care si-au declarat homosexualitatea – le pot numara pe degetele unei maini, insa acest lucru nu m-a impiedicat sa observ o diferenta specifica pe care acestia o au fata de barbatii heterosexuali: barbatii homosexuali isi gestioneaza mai bine lumea emotiilor proprii.
Acest lucru nu este extraordinar in sine, insa devine important intr-un context cultural in care emotiile au devenit principalele purtatoare de informatie.
De exemplu, daca ne asumam internetul ca un context social in care decodificarea emotiilor Celorlalti devine purtatoare de avantaj competitiv, nu este greu de inteles de ce anume consider ca barbatii homosexuali sunt mai bine cuplati la spiritul timpului.
Este clar ca vremurile ne cer o mai mare capacitate de interpretare emotionala, la fel cum este evident ca barbatilor li se cere o mai mare finete de analiza emotionala, o mai mare subtilitate in intelegerea emotiilor si ma intreb daca homosexualii, metrosexualii, emo nu raspund la aceste cerinte culturale actuale mai bine decat noi ceilalti, barbatii normali.
27 comentarii
Trackbacks
- Homosexualitatea este un univers cultural at Adrian Ciubotaru
- Blogul lui Doru » Cugetul Popo(r)ului: “Homosexualitatea este un univers cultural”
- Post scris cât se învârtesc Conversii în masina de spalat
- Cum a fost in 2009? (I) | Adrian Ciubotaru
Homosexualitatea este doar una din multele orientari comportamentale diferite; se refera la un compartiment intim al vietii individului si capata un soi de importanta mai percutanta, datorita exotismului (în sensul de îndepartare fizica) pe care si-l asuma ceilalti…auto-numiti normali. Acum, discutii despre normal, anormal, paranormal pot fi multe. Ce doresc sa subliniez în acest comentariu este faptul ca putem lesne gasi în fiecare din noi mai multe lucruri care ne deosebesc de ceilalti, decât din cele care ne aseamana. Taxonomia lor o las pe seama bunului Dumnezeu…omul este o suma mult prea larga de virtuti si pacate, cele mai multe necunoscute, pentru a-l putea judeca sau defini pe criterii atât de înguste. Filosofii Greciei antice nu au fost nici homosexuali pentru ca au fost filosofi, nici filosofi de geniu pentru ca au fost homosexuali. Si da, trebuie sa gasim calea de a face judecati individuale, chiar daca a gândi doare.
Un articol slab, plin de platitudini, servit in bunul stil ‘al cartilor motivationale’ pe care dl. Ciubotaru le degusta (probabil) in serie. Multe interstitii sau intrebari inutile, pretiozitati lexicale cand nu e cazul, jee, generalizari naive. (’Este clar ca vremurile ne cer o mai mare capacitate de interpretare emotionala’).
Io n-am ramas cu nimic. Dl. C., sunt convins ca ati putea depune putin mai mult efort + o tzaruca de documentare, daca tot va preocupa scrisul.
Cele emotionale.
G.
@gaylord: sincer, comentariul tau mi s-a parut mult mai redundant decat articolul mama. (sau tata, cum preferi) :)
ce-am inteles din comentariul tau este ca articolul nu te-a inspirat si ti s-a parut pretentios. dar a trebuit sa zici asta cu 10 neologisme pe m^2, ele insele cam pretentioase.
@gaylord: nu stiu de ce am impresia ca tocmai interpretarea emotionala de care iti vorbeste Adrian iti lipseste, iar parte din comentariul tau contine niste presupozitii la adresa lui Adrian care sunt nedrepte.
Uuu, he’s hot!
( http://sexyblogger.blog.ele.ro/All/Adrian+Ciubotaru.html )
Draga Darius:
Nu sunt convins ca asta era scopul postului, dar iti multumim :)
Si fireste: http://www.jeg.ro/wp-content/uploads/2007/12/jegfeatsexyciubotaru.jpg :)
Glumeam, bai. Linisteste-te. :) S-apai, ce? Va-ncurca fapul ca Ciubotarele este irezistibil? :P
Of course ca nu ne incurca. E un plus de imagine. Doar ca si ce a scris Adrian merita mare atentie :)
Homosexualitatea NU este un univers cultural; homosexualul nu acceda la un grup in baza valorilor care definesc acest grup, deci pe motive principiale, ci din cauza orientarii sale sexuale. Tocmai de aceea in comunitatea gay vei gasi oameni foarte diferiti, cu sisteme de valori care pot sa nu aiba nimic in comun. Este insa normal ca orice comunitate sa fie caracterizata de o sub-cultura anume. (folosind aici (sub-)cultura in sensul de sub-cultura corporate, hip-hop, etc ceea ce inseamna o literatura si muzica comune, anumite website-uri sau localuri, presa, chiar si vestimentatie, limbaj, etc) Sunt doua chestiuni care nu trebuie confundate si o asemenea confuzie este normal sa deranjeze.
Iar ca homosexualii si-ar gestiona mai bine emotiile contrazice narcisismul, flamboyanta, excesul, labilitatea emotionala, materialismul, si multe alte caracteristici specifice unei parti din ce in ce mai mari din comunitatea de care vorbim. Sub-cultura gay contemporana a daramat valorile traditionale si, pentru cea mai mare parte, a uitat sa puna ceva in loc.
Emotia in sine este o informatie, si nu purtatoarea ei. Purtatoare de informatii sunt gesturile, cuvintele, mimica fetei, etc. Emotia nu este vizibila, ci isi face simtita prezenta prin comportament si limbaj.
Initial am comentat pe blogul lui Adrian Ciubotaru, dar, dupa ce am citit comentariile voastre, imi permit sa postez aceleasi comentarii si aici. Vive la difference! :-)
—-
Si mie mi-a placut articolul. O mica observatie referitoare la termeni: doi din ei sint binecunoscute surse de confuzii.
Mai intii “a deveni (homosexual)”: Homosexual nu devii, ci esti (sau nu). Aici “devenirea” inseamna a-ti accepta identitatea (si respectiv alteritatea) si de a-ti face, cum se spune mai jos, managementul social si emotional. Pe de o parte, la o eventuala cizelare a articolului, nu as schimba neaparat cuvintul, ci mai degraba as vorbi de “a deveni (om/adult)” in aceeasi fraza; paralela ar fi binevenita. Pe de alta parte, alaturarea cu metrosexualii si emo (alte subculturi) conduce la aceeasi idee (gresita), cum ca orientarea sexuala ar fi la alegerea individului, eventual chiar o moda. (In aceeasi ordine de idei, la cuvintul “normal” din final as inlocui scrisul cursiv cu ghilimele, care sint mai explicite, daca am inteles bine intentia.)
Apoi, termenul “cultura” este o sursa arhicunoscuta de confuzii. Asa cum inteleg eu textul, aici nu este vorba de cultura in sens de educatie artistica si umanista, ci in sens de traditie. Comasarea celor doua sensuri ar trimite la stereotipul dupa care homosexualii ar avea inclinatii artistice mai puternice decit ceilalti. Habar n-am cit este de adevarat; intrebarea este daca a fost o semnificatie dorita de autor. Cultura ca traditie mi se pare mie ca este semnificatia care confera originalitate si profunzime observatiei — si aici este miezul articolului.
Cit despre “sapatul” suplimentar (eu am folosit cuvintul “cizelare”), cred ca el ar fi binevenit daca articolul ar fi publicat clasic; poza mi-a placut si ea pentru privirea care pare sa mearga dincolo de aparente.
In sfirsit, un articol despre homosexualitate in care nu este vorba de sex! Multumesc.
Pinocchio, era vorba de notiunea antropologica de “cultura”, adica un ansamblu de practici, semnificatii etc. impartasite de un grup de oameni : )
speram ca articolul sa fi trecut neobservat, insa n-am avut acest noroc:)
Sa raspund pe gand:
LittleGreenLies, in mare sunt de acord cu obiectiile tale, as preciza totusi ca “orientarea sexuala” o vad codificata cultural (cultura fiind un manunchi de semnificatii impartasite de un grup de oameni)
Daca doresti, orientarea sexuala este o sub-cultura.
Pinocchio, aleg sa-ti raspund aici de dragul…diferentei:)
Am ales varianta cu “devii” in loc de “esti homosexual” intelegand homosexualitatea nu neaparat in sens de alegere (desi nu o vad nici ca o pre-determinare), cat mai degraba de alteritate “slaba”.
Imi asum riscurile comparatiei cu emo, insa cred c-am dorit sa spun acelasi lucru: a fi homosexual implica o diferenta, insa nu este una insurmontabila, nu tine de esenta.
Sensul “culturii” folosit aici este unul destul de larg care merge chiar pana la “orice gest care are o semnificatie este un gest cultural”.
Alexandru, multumesc de precizare
Inteleg ca ati considerat ca remarcile mele critice n-au nici o importanta. Merci pentru dreptul la replica, e un frumos exemplu de deschidere inspre Celalalt : )
Alexandru, ba dimpotriva! nu le-am neglijat deloc si am ramas recunoscator.
Am raspuns la ele unde au fost postate (pe blogul personal, iar nu aici) :)
Merci : )
Adrian, in mare, spunem cam acelasi lucru: Raiul pe pamint :-) Ce este totusi o alteritate slaba? Si, mai ales, ce este in contextul legaturii cu “devenirea”? Aici ma tem ca ne pierdem putin in translatie (hihihi).
Pinocchio, alteritate slaba (venind pe linia lui Vattimo cu “pensée faible”) in sensul disolutiei esentelor, a ontologiei.
Totul e diseminare, raport, marginalitate, devenire, multiplicitate,multipolaritate etc.
E gandirea slaba unde nimeni nu este in mod esential diferit de celalalt, totul e adiere, conjunctura, lupta pentru afirmare/infirmare, este o disolutie hermeneutica a adevarului.
Scuze pentru pretiozitati:)
<>
Pe scurt, “totul este … etc”
Pe postul asta se abereaza grav. Orientarea sexuala nu este o subcultura, homosexualitatea este insa una, din punct de vedere antropologic. Adrian, faci niste confuzii grave si pe urma te motivezi in non-sensuri. Ce treaba are o afirmatie de genul “homosexual devii” cu disolutia esentelor, adierile si lupta pentru afirmare? Intr-un final realizezi ca spui numai pretiozitati, ceea ce da intregii conversatii o nota amuzanta si imi aminteste de scrisorile Myrnei Minkoff catre Ignatius Reilly.
LittleGreen, in locul lui Adrian nu cred ca as rezista sa dau un raspuns urmuzian, asta ca sa continuam in nota amuzanta. Pretios sau nu, acum am inteles ce vroia sa spuna. In rest, ca mai sus: Raiul pe pamint ;-)
Pinocchio, rezist:)
Si eu, dupa cum se vede (:
De fapt, la Urmuzz cu doi z ma refeream.
Da!Ce pot sa spun….eu tot n-am inteles ce s-a urmarit cu articolul asta?!Cred ca trebuie sa aflam mai multe ca sa intelegem?!Avem timp?!(Daca ce s-a publicat este un fragment este de inteles insa daca nu este un fragment atunci mai trebuie lucrat).
Sigur limbajul este ingrijit insa daca am scris si public ce am scris si ceilalti n-au inteles………rescriu si republic ca poate….poate vor intelege si ceilalti ceva.
Vorbim despre un talent filosofico-socio-psiho-literar artistic numai atunci cand persoana socotita talentata este inteleasa in actul sau folosofico-socio-psiho-literar artistic(atat din punct de vedere a formei cat si din punct de vedere al continutului).Daca trebuie sa se justifice sau sa explice dupa aceea ce a vrut sa spuna este un pic rau pentru ca inseamna ca nu a cugetat indeajuns inainte de a se adresa si celorlalti.
Eu nu prefer talentele unde fiecare intelege ce-i place!Exista persoane care vor sa inteleaga ce le place si sa polemizeze in van in functie de sistemul de valori pe care l-au imbratisat.Daca esti nevoit sa faci paralelisme atunci inseamna ca nu produci decat un limbaj codat si nu te adresa celoralti ci doar acelora carora vrei tu sa li te adresezi sau pot face acele paralelisme.Daca insa te multumeste faptul ca nu esti inteles de ceilalti atunci ai o problema de orgoliu.
Ce pretentii pot avea daca nu stiu sau nu inteleg cui ma adresez?Ce pretentii sa am eu cititor daca nu am inteles cui i te adresezi sau ce vrei?!
Inchei acum insa nu vreau sa se inteleaga tot ce am comentat ca o critica ci doar ca un indemn in a ne face sa intelegem mai bine ce s-a vrut!Forma a fost buna insa continutul un pic cam prea ……….general!