Relatii Perfecte
Cred ca toti ne-am lovit de relatii de cuplu care nu au mers exact cum am vrut, deseori ceva lipsea si inevitabil se ajungea la clasicul “si acum ce facem?”
Maturizarea, in general, fara a tine cont de orientare sexuala se bazeaza pe informatii venite din mediu. Inca de mic viitorul adult este bombardat de exemple despre cum ar putea sa fie, despre ce i s-ar putea intampla si cum ar trebui sa reactioneze. Parintii sunt desigur primul model, iar relatia dintre cei doi este primul exemplu de relatie pe care il cunoaste copilul – poate chiar RELATIA, la fel cum mama si tata sunt MAMA si TATAL – adica arhetipurile parentale ale individului. Peste exemplul de relatie oferit de parinti, pe masura ce creste, copilul va primi si altele. La inceput sunt cele din povesti (printi si printese), apoi urmeaza exemplul oferit de filme si seriale, iar aici lucrurile se complica iremediabil. Este greu sa cresti si sa realizezi la un moment dat ca lucrurile nu se intampla asa cum ai invatat sau asa cum te-ai asteptat, este greu pentru oricine are un dram de simt al realitatii sa accepte ca lucrurile nu o sa aiba acelai parcurs ca in serialul sau filmul preferat.
Aici povestea se separa. Pentru cuplurile heterosexuale povestile cu care pot relationa sunt multiple, insa minoritatea LGBT sufera din cauza lipsei de exemple. Chair daca in anii ‘90 s-a inregistrat o crestere exponentiala a cuplurilor gay in filme si seriale, urmand ca apoi, in anii 2000 sa nu existe serial fara personaje gay. Ele au devenit la fel de obligatorii ca personajele de culoare, personajele asiatice, problematica musulmana, discutiile de avort etc. Toate acesta nu pot suplini lipsa noastra de exemple despre cum ar trebui sa arate relatia noastra. Modelele de relatii gay reale din jurul tanarului care isi descopera sexualitatea nu vor putea constitui un exemplu sanatos intr-un spatiu in care, cultural, nu au existat astfel de pilde, unde relatiile homosexuale au fost ceva ce se consuma in secret, ascuns si soptit.
Concluzia este, evident, ca nu exista un fel bun de a iubi si relationa cu cineva si ca nimeni nu are habar daca ceea ce face este bine sau nu. Exemplul viitor putem fi chiar noi prin transmiterea informatiilor. Schimbul permanent de experiente si intamplari poate fi parte, pe viitor, din constiinta colectiva a unei comunitati gay care stie ce face, tocmai pentru ca noi am gresit pentru ei.
Eu zic merci ca nu am exemple de urmat in filme si seriale, mai ales daca vorbim de cele americane. Sunt intr-adevar exceptii: de exemplu, “Revolutionary Road”. In acest caz, cu putina imaginatie poti sa intelegi ce inseamna viata de cuplu chiar daca nu este vorba de un cuplu gay; si in orice caz, ai mai multe de invatat decat dintr-o melodrama gay de mana a doua (cum sunt marea majoritate).
In separarea pe care o faci intre cuplurile gay si cele heterosexuale, am impresia ca te discriminezi singur. Cred ca in fata iubirii suntem oameni in primul rand si avem aceleasi probleme. Cat despre modele – iubirea nu este o stiinta exacta si oricine pretinde altfel (gen cartile despre cum sa iti intemeiezi o relatie si alte asemenea) nu are probabil nici cea mai vaga idee.
Eu cred ca oricine are discernamant si poate alege, iar atunci cand spun exemplu el nu trebuie sa fie unul pozitiv obligatoriu, de exemplu revolutionary road.
Exista o diferenta intre iubire si relatie, eu nu vrobeam atat de mult de sentiment cat de dinamica si, din nou, de exemplu. Sa nu uitam cat de multa lume atinge televizorul si cati din lumea asta se considera defecti doar pentru ca nu au “exemplul”.
nu stiu ce sa zic . nu cred ca are vreo legatura cu ce vine din exterior .
fara indoiala … in primele prime ca sa zic asa … exteriorul va avea influenta . dar oricine are un dram de bun simt va realiza , destul de devreme , ca filmele sau mai stiu eu ce alte povesti aude din exterior nu picteaza viata lui sau , in mod deosebit , relatia lui .
personal mi se pare destul de grav daca avem nevoie de exemple din exterior . o spun la modul cel mai sincer , si din nou – fara nici o intentie de a jigni pe nimeni .
eu unul nu am avut nevoie de nici un exemplu extern . nici nu au exista . sau poate nu le-am cautat eu si de asta nu mi s-a parut ca ar fi existat . cert e ca nu am cautat niciodata sa fiu o extensie a ceea ce am vazut in alta parte .
cred ca pur si simplu tine de acum si aici . nu cred in relatia perfecta . cred ca , mai devreme sau mai tarziu , orice relatie se duce pe **** . si asta in modul bun .
ce fel de viata e aia traita pe suport respiratoriu intr-un spital ?
fiecare relatie are o viata … pe care e bine sa si-o traiasca , de la cap la coada , si fara a fi intinsa . ce gust mai are o bucatica de unt intinsa pe prea multa paine ?
si la un moment dat ajungi intr-un punct in care nu mai cauti o relatie amoroasa . cauti altceva . si atunci imbatranesti . eii .. sunt multe de spus si pe subiectul asta .
mie ideea lui Robert mi se pare buna, dar doar la nivel teoretic… practic, impartasirea experientei unei/unor relatii este destul de neproductiva sau ne-eficienta pentru cei ce cauta exemple. degeaba vad, aud oamenii ca mie, tie sau tuturor ni s-au intamplat chestii, pentru ca fac exact ce simt sa faca. consolarea si acceptarea exemplelor vin doar cand deja s-a ales praful si cei in “cautare” de exemple le au deja pe ale lor! cat despre greselile noastre transformate in colaci de salvare pentru cei ce urmeaza, nu stiu daca un om indragostit poate fi si rational… poate fi intr-o mica, mica masura, asa incat exemplele noastre sa fie doar niste “povesti care se intampla altora…” stii cand sunt misto astfel de exemple? in periaoda “post-despartire” si pentru unul si pentru celalalt proaspat “iesiti” din relatie. asta pentru ca uneori/deseori ajuta mult sa vezi ca nu esti singurul care trece prin asa ceva si ca exista viata dincolo de ceea ce tocmai ti s-a intamplat. asta poate-i face pe oameni mai putin cinici si le sporeste increderea intr-un viitor personal mai bun si mai imbogatit!
chestia cu “am vazut eu la tv” sau “am citit eu” ca asta sau asta se face/nu se face, cred ca artificializeaza oarecum o relatie indiferent unde va ajunge si cum se va termina, daca se va termina…
Psihologic vorbind exemplele apar fara sa le cauti si ti le insusesti fara sa vrei neaparat asta. Toti avem exemple dupa care la un moment dat ne-am ghidat fara sa fim constienti de asta. Copilul invata prin exemplul ce ii este oferit.
Prin schimb de experiente nu ma refer la un proces constient in care tu ii oferi exemplul tau cuiva, povestindu-i experienta ta. Nu. Eu ma refer, de exemplu la cum cuplurile gay sanatoase, cu relatii trainice devin exemplu, chiar fara sa vrea, intruchipand o alta imagine a persoanelor gay, o alternativa. Si cum imaginea asta poate influenta perceptiile atat la nivel comunitar, cat si in exteriorul comunitatii.