Citind articolul, îmi spun cä nu toti pärintii sunt omofobi în România. Si când citesc räspunsurile “Omului de la colt”, mä bucur (chiar dacä nu sunt de acord cu pärerile despre gen) cä sunt nu numai mame, dar si tati ce-si primesc copiii gayi.

iti multumim mult :)

cat despre cererea in casatorie, sa stii ca omu’ de la colt este un domn de bine si e abonat la blogul nostru, unul din cei mai mari suporteri ai nostri as putea zice :-) si reactia dumnealui se bazeaza pe faptul ca i-a placut ce ai scris; daca urmaresti comentariile anterioare pe care le-a lasat, o sa vezi de ce… dar gata! nu fac matchmaking. multumesc de vizita si te mai asteptam!

vineri pe la pranz am gasit link-ul acestei pagini; seara am plecat cu doi prieteni in orasul lor natal; sambata am citit pe indelete, am scris ce aveam de zis, i-am povestit unuia dintre cei doi prieteni la care stateam despre voi si pagina asta; am vorbit o groaza despre familia lui, despre coming-out si alte dude similare; sambata seara, din senin, s-a petrecut coming-out-ul bunului meu prieten fata de mama sa;

1. sa treci prin experienta asta atat de intima si intensa alaturi de un prieten… senzatia e de “prieteni pe viata, no matter what”;
2. mi-am adus aminte de detaliile mentionate despre reactia mamei… am putut sa anticipez intrebarile pe care nu putea sa le formuleze cu voce tare si se pare ca am reusit sa ajut, chiar daca m-am simtit in mare parte “in plus”;
3. am mers in acel loc cu doi prieteni si m-am intors cu trei, un nou numar de telefon la care voi raspunde anytime + un nou id de mess pentru care promit solemn ca ma voi loga de-acum inainte zilnic… si cel mai important – faptul ca un prieten drag tocmai si-a recastigat relatia cu mama sa.

m-am gandit ca ar trebui sa stiti si voi evenimentele astea… sa fiti constienti de efectul pe care il are/ poate avea fiecare cuvant pe care il publicati.

(ps: am uitat sa precizez, nu cred in casatorie ca suma de evenimente si acte… :D)

da . te-am inteles foarte bine . mai mult decat bine . perfect chiar … daca exista asa ceva .

context: om > femeie > heterosexuala >> imi doresc o familie > imi doresc cel putin un copil.

opinii: fiecare om este diferit (ce este Adevar. Frumos. Lumina pentru unul este Minciuna. Urat. Intuneric pentru altul impreuna cu toate combinatiile de variabile – nuante posibile intre cele doua extreme si toate acestea fiind valabile pentru fiecare dintre noi in acelasi timp, aceasta realitate de fapt nefiind o contradictie); femeile si barbatii sunt fundamental diferiti si, in egala masura, fac parte din aceeasi rasa; relatiile dintre doi oameni, indiferent de sexul si orientarea lor sexuala, presupun aceleasi principii, aceleasi dificultati si deficiente, aceleasi semne de intrebare. codul naturii umane este fundamentat pe egoism, nu va faceti iluzii… chiar si faptele bune pe care le facem, investim in ele pentru sentimentul pe care il obtinem… cand ati iubit ultima oara omul care v-a produs repulsie? mie inca nu mi s-a intamplat, recunosc…

temerile unui parinte fac parte din codul matern/patern. bineinteles ca nu as vrea ca copilul meu sa asculte manele, sa nu dea doua parale pe carti sau orice alta sursa/ tip de informatie, sa judece (atentie! nu am zis sa condamne) oamenii in functie de aparente samd. valorile mele sunt cele in care cred, logic – imi doresc ca si copilul meu sa le impartaseasca. stiu, copilul meu are tot dreptul sa fie propria persoana si sper ca voi avea dramul acela de bun simt in mine pentru a-l sustine in orice isi va dori sa faca pentru a deveni ceea ce vrea el si nu ceea ce as putea visa eu pentru el. spun asta nu din „altruism” ci din constientizarea faptului ca nu sunt detinatorul adevarului cu „A” mare, prin urmare singura sansa a copilului meu de a nu repeta si greselile mele (care vin la pachet cu persoana mea si principiile din dotare) este sa ii exersez mecanismul discernamantului pe care mai apoi sa si-l asume si sa-i confere propriile consideratii asupra Vietii.

teama de a afla intr-o zi ca copilul meu este homosexual nu are nici o legatura cu homofobia, ci cu eventualele surse de suferinta pentru el. nu conteaza prin ce anume este „diferit”, oricum va fi stigmatizat. culmea ironiei: chiar asa intentionez sa-l cresc, sa isi doreasca sa fie diferit, sa aprecieze acest lucru, sa-i faca fata… sperand ca astfel se va simti liber sa fie orice si oricine isi doreste, fara sa resimta limitele impuse de societate… dar stiu din experienta cate lovituri isi iau oamenii „diferiti”…
in acest context subscriu: vreau sa-i dau copilului meu tot ceea ce am (ca suma de experiente/ trairi) si daca mare parte dintre aceste cunostinte ii vor fi inutile, da, as fi „putin” trista ca am schimbat vietile prietenilor mei spunandu-le la nesfarsit fiecare nou pas pe care l-am facut in a intelege ceea ce se intampla cu mine si cu Lumea din jurul meu si ca nu pot face macar acelasi lucru pentru copilul meu… si ca este singur si tot ce-i pot oferi eu este… sa-l ascult si sa invat eu de la el, niciodata sa ii explic bucata de adevar pe care o detin eu acum/ atunci.

nu-mi dau seama daca am reusit coerenta, insa luati in calcul faptul ca am incercat :D
ps: nu credeam ca voi spune asta vreodata, insa… voi reveni sa citesc si viitoarele posturi; nu are nici o legatura cu homosexualitatea, ci cu faptul ca e greu sa gasesti oameni frumosi…

ma vad nevoit sa te contrazic sau sa imi sustin punctul de vedere . asa cum am spus si in primul comentariu suntem teribil de asemanatori si teribil de diferiti . si asta se intampla in paralel . asta e si farmecul omului . cred ca nu ai citit cu atentie partea asta . eu nu vorbeam de meciul de fotbal , de flori sau mai stiu eu ce . astea sunt chestii de suprafata , de societate . vorbeam de insasi esenta omului . de ceea ce ne face oameni si de ceea ce ne face femei si barbati .

si oricat de homosexual ai fi … esenta unui barbat inca ramane in tine . acum … ce-i drept … nu am fost si nu sunt homosexual deci nu stiu exact cum se simte treaba asta . dar am un vag sentiment ca am dreptate cand spun ca undeva , adanc ingropat poate , ramane o mica esenta din ceea ce inseamna sa fii barbat . nu barbat in raport cu sexualitatea . ci barbat in raport cu o femeie . om ca un barbat . asta e ordinea . esti om . apoi esti barbat . si de-abia apoi esti homosexual sau heterosexual . si ti-o spun pe aia cea mai dreapta : nu pot sa iti dau o definitiei a esentei de care vorbesc . o caut de 5-6 ani … inca nu am gasit-o . nu pot sa o pun in cuvinte . dar mai stiu o chestie : sentimentul asta de care vorbesc … ei bine , niciodata nu m-a inselat pana acum . deci sunt absolut sigur ca aceasta esenta – fundamental masculina – exista si ramane si in heterosexuali si in homosexuali .

nu am nici o indoiala ca un barbat poate fi cucerit cu ursuleti sau flori . la draq … sunt heterosexual dar imi plac la nebunie jucarioarele astea mici si nu m-as simti lezat de nici o culoare daca iubita mea mi-ar da cadou o astfel de chestie . probabil ca nu as percepe gestul asa cum ar face-o un homosexual … dar nu m-ar deranja de nici o culoare si m-ar atrage si mai mult spre ea .

cat despre responsabilitate si etc … din nou …. nu m-ai citit cu atentie . aceasta responsabilitate , acest respect si armonie ce trebuiesc predate fac parte din baza piramidei de care vorbeam mai sus . nu au nici o legatura cu orientarea sexuala a fiului meu . de fapt … nu au nici o legatura nici macar cu sexul copilului meu . fie baiat sau fata … aceste lectii vor fi predate in acelasi fel . de ce ? pentru ca aceste lectii nu au legatura cu sexul sau orientarea … ci au legatura cu conditia umana la care aspiram .

cat despre satisfacerea unei nevoi … o sa schimb putin tonul bland de pana acum … si o sa te lovesc crunt spunandu-ti : pentru asta facem copii . imi pare rau sa fiu eu ala care iti spune asta … dar nimic din ceea ce faci in viata nu e altruist . intotdeauna ai ceva de castigat . si , constient sau inconstient , tot ce faci in viata vine ca urmare a unei nevoie , mai puternice sau mai slabe . la fel si un copil . evident te gandesti si la viata lui . te gandesti si la el . dar in aceeasi masura o faci pentru tine . fie ca o faci pentru a transmite samanta ta mai departe … fie ca o faci pentru a avea pe cineva care sa iti poarte numele mai departe … fie ca o faci pentru a avea o familie , pentru a satisface o nevoie sociala – adanc inradacinata in anii copilariei in tine … si multe alte motive . da . oamenii se folosesc de copii lor pentru a atinge un scop sau altul . si cine neaga asta – fara nici o suparare si fara nici o dorinta de a te jigni – e un fraier .

eu o fac pentru ca imi doresc sa cunosc totul . si stiu ca nu voi cunoaste decat o mica , foarte mica , farama din acest tot de care vorbesc . asa ca o sa fac un copil din doua motive :

- pentru a satisface , pe ocolite , aceasta nevoie . sau macar o parte din ea . sau macar pentru a incerca sa o satisfac . sa ii dau lui tot ce am invatat eu … si el , cu putin noroc , sa continue sa invete si mai multe . si poate peste zeci de generatii … urmasul meu va cunoaste o farama mai mare din tot .

- evident o fac si pentru el .. dar asta e un motiv secundar . asa cum e in orice nastere . nimeni nu face un copil pentru copil . de-abia apoi te gandesti la copil .

da . stiu ca suna dur si mai stiu eu cum … dar , impins la extrem , copilul e un instrument .

lucrurile sunt foarte complicate in viata . si sunt foarte simple . asta e farmecul vietii . si sincer ti-o spun … nu ai citit cu atentie comentariul meu .