The self hating homo
I had a few :) I had a lot!
De fapt daca stau sa ma gandesc bine a fost o perioada in care credeam ca framantarile lor au un sens, poate chiar un scop. Sau erau doar incredibil de sexy, o sa ma mai gandesc la asta. Dupa ceva timp, a se citi mult timp, l-am auzit pe Octavian spunand ca nu se intalneste cu nimeni care nu este out. M-am gandit atunci ca este un criteriu in plus, pe langa altele ale mele ar fi destul de dificil sa-l mai adaug si pe asta…in plus ar reduce dramatic numarul de pretendenti. Abia dupa ceva timp am stat si am intors pe toate partile acest nou criteriu. Fostul meu prieten nu era out, coming out-ul lui a venit treptat si inca e in plina desfasurare, chiar si de la distanta acum, imi pare bine cand aud ca a mai spus cuiva, unui coleg furios, oricui. Totusi insa, pe parcursul relatiei noastre, am simtit de multe ori povara faptului ca sora lui nu stia cine sunt, nu stia unde stam, nu stia ca eram fericiti sau ce planuri avem. Exista mereu acel dubiu si acea frica. Intr-o zi puteam pur si simplu sa incetez sa exist si nimeni nu si-ar fi dat seama. Fostul meu prieten nu era “a self hating homo”, astia is de departe mult mai periculosi.
Principala caracteristica a cuiva care este a self hating homo este nemultumirea si inchipuirea. M-am surprins avad discursuri dubioase pe la date-uri (even sex dates – yeah i’m a talker) despre cat de important este sa mergi la mars, cat de important e sa faci acel pas in plus pentru a avea linistea aceea care nu se compara cu nimic. Tipul din acest portret pe care il fac nu va intelege niciodata cata liniste te inunda si cum ea invaluie orice cotlon, cum dupa poti sa tragi o gura sanatoasa de aer si sa zambesti indiferent de raspunsul pe care l-ai primit, de priviri sau de soapte. Gura aceea de aer va fi echivalentul primei guri de aer si va capata valente mitice.
The self hating homo nu este neaparat nemultuimit de sine, neimpacat cu ce este el, dar mereu va considera ca toate discutiile pe tema sexualitatii sale nu au un sens, va astepta constant ca altcineva sa faca acel pas, chiar daca si pentru el, insa nu va inceta sa critice sau sa caute greseli. El este cel care priveste cu indoiala casatoria, adoptia doar pentru ca nu reprezinta optiuni pentru el la acel moment, ce nu intelge este ca “un drept inseamna sa ai optiunea”, iar optiunea asta nu este doar a lui, ci a tutror celor care sunt la fel ca el sau incearca sa fie mai mult de atat.
Eu cred ca este o problema de autoperceptie, de valori pe care individul le-a adoptat din mers fara sa reflecteze prea mult. A avea caracter sau personalitate nu presupune sa fii inflexibil, ci mai degraba sa nu te supui presiunii sociale. Si totusi…
Robert… habar n-am de ce, prin ce asociatie de idei, chiar astazi mi-am amintit de o scena din timpul comingout-ului meu. O femeie simpla, la aroape 60 de ani, spunea cum vede ea homosexualii. “Am si eu un vecin. Da da, au si ei problemele lor: S-au mutat impreuna, ceva mai tirziu s-au certat… a fost o cearta teribila, i-am auzit… iar vecinul meu, l-am intilnit ca de obicei pe scari, era foarte suparat, se vedea ca a plins mult…”
Ceea ce m-a uimit la aceasta relatare au fost toleranta si intelegerea. Era, la vremea respectiva, mai mult decit as fi avut eu pentru mine insumi.