GAYPRIDE.RO

MANDRU NU ESTI DOAR O ZI PE AN

Juan Maria Estevez: ‘Un drept inseamna sa ai optiunea’

Octavian ma intreaba cum este sa nu fii gay intr-un oras prea gay.

Am 21 de ani, traiesc in Barcelona, am un apartament in care locuiesc de 5 ani singur si ocazional il inchiriez turistilor. Majoritatea gasesc ca e confortabil sa stea cu un localnic. Noi nu avem simtul turismului, deci locurile pe care le recomandam au culoare locala si nici nu incurajam consumerismul excesiv al turistului, ii explicam cum poate sa isi gestioneze bugetul de turism ca si cum ar fi de-al locului. Unul din barurile pe care le recomand turistilor are o clientela mixta, dar sunt multi gay care merg acolo. Magazinul alimentar eco unde ii indemn sa faca cumparaturile este tinut de doua femei care s-au casatorit vara trecuta. Si vecinul de dedesubt este gay si uneori fac bani extra pentru ca am grija de copiii pe care el si partenerul lui ii au prin mama purtatoare.

Locuiesc deci in Barcelona. Colegul meu de banca din scoala primara m-a invitat saptamana trecuta la o petrecere dupa uniunea lui civila cu antrenorul nostru de baschet. Inaki (colegul) si Mario (antrenorul) s-au revazut la 10 ani de la terminarea scolii la o expozitie foto la MNAC. Mama lui Inaki i l-a prezentat pe Mario lui Inaki, Inaki isi amintea cu greu de antrenorul sau de acum 10 ani. Ambii tineri si frumosi, au trait o poveste frumoasa de dragoste si iata ca au renuntat la burlacie. Ce frumos!

Octavian imi spune ca Barcelona il atrage in mod deosebit. De fiecare data cand vorbim imi descrie orasul meu in cuvinte, culori si mirosuri cu care eu sunt prea obisnuit ca sa le mai pot vedea. Tot Octavian imi spune ca Barcelona este un oras prea gay. Nici aici nu stiu ce sa spun. Mama mea isi cumpara lecturile de vacanta dintr-o librarie care arboreaza un steag curcubeu si imi lauda scriitori care au o sensibilitate pretioasa si inedita cand vorbesc si numai de un sarut. Unchiul meu, apropo, locuieste cu un alt barbat. Este incapatanat si nu vrea sa se casatoreasca cu el, desi este la varsta la care ar putea infia un copil, sau face un fond de pensii comun. Dar nu! Are dreptate Octavian cand zice ca un drept inseamna sa ai optiunea. Asa si cu unchiul meu.

barcelona

Nu stiu daca am inteles exact ce vrea Octavian sa scriu in textul asta. Incerc sa descriu ce este gay pe langa mine si mi se pare ca fac un act nenatural, ca scot din context si pun in lumina lucruri cu care sunt prea obisnuit. Pauza de telefon cu mama, ii spun ce fac, si ea ma indeamna sa scriu ca prima oara cand am intrat intr-un sex shop, era unul gay si ca toata familia a pastrat anecdota asta. Drept, pana si bunica ma intreaba ocazional daca am hotarat sa ii anunt ca sunt gay. 

Poate ca aici traiesc intr-un mediu protejat si zambitor. In care vanzatorul de la Dunkin Donuts zambeste cuplului de barbati care se tine de mana si comanda tot cu zambetul pe buze gogosi cu ciocolata. In care femeia care citeste in metrou o carte pe a carei coperta se vad sanii a doua femei poate sa isi continue lectura netulburata pana la statia la care coboara. Si in care barbati aproape dezbracati sau complet dezbracati ies ocazional pe strada, ne incanta cu muzica, steaguri, artificii si costumatii de-a lungul Ramblei.

Poate ca o sa hotarasc intr-o zi ca vreau sa traiesc cu un barbat. N-am de unde sa stiu asta, mi se pare o intrebare pe care este indecent si mie sa mi-o pun, dar altcuiva! Si atunci mama mea o sa ne invite la masa, iar tatal meu la un pahar dupa job. Doamna care face curat o sa aiba grija sa nu ne trezeasca, iar bunica o sa treaca numele amandurora pe eticheta borcanelor cu dulceata cu caligrafia aia minunata in care numele noastre o sa para menite sa fie impreuna. Sau, dimpotriva, poate o sa hotarasc sa imi impart viata cu o femeie. Nu pot sa vad nicio diferenta.

Si totusi homofobie exista, dar in alta parte. Colegul meu de birou, Ernesto, imi spune ca a vizitat si el Romania, si sotul lui i-a interzis sa se tina de mana pe strada, conform cu instructiunile ghidului de voiaj gay-friendly pe care il aveau. Si il intreb pe Octavian, pentru ca el trebuie sa stie mai bine, cum este sa nu poti sa il tii de mana pe cel pe care il iubesti? Pentru ca daca asta nu poti, sigur nici alte lucruri minunate care se intampla intr-un cuplu nu poti sa le traiesti.

taguri: , , , , ,

1 comentariu

  1. Barcelona e unu’ dintre raiurile de pe pamant pentru gay, cred eu.. la fel ca si San Francisco, unde exista un intreb cartier in care traiesc numai persoane gay. Cel putin asa mi-a zis unul dintre cei mai buni prieteni de-ai mei.

    Ghidul care l-a avut prietenu’ tau a dat un sfat oarecum bun pentru Bucuresti – poti sa te tii de mana cu iubitu’ tau, insa foarte putini o sa fie acei care nu dau importanta acestui fapt, sau care n-o sa comenteze, macar si tacut. Din pacate cultura de aici nu a ajuns la nivelu’ care sa permita o libertate ca in Barcelona, de exemplu.

    Am fost in Berlin, dare tot e un oras gay friendly. Da’ lumea nu se tinea de mana pe strazi, sau decat foarte rar. In Paris e cam la fel – rar cand vezi doi gay sau doua lesbiene ca-si manifesta afectiunea in public. Si nu ca acolo nu le-ar permite cultura (cum e in Bucuresti). Cred ca e o nunanta de educatie (pana la urma tot cultura), poate ma insel. Ideea e ca spaniolii sunt latini sudici, deci cu o mentalitate mai libera. Stim asta din istorie. Francezii, desi latini, au fost si sunt conservatori. De germani nici nu mai zic, sunt prea rationali, prefera sa ‘iubeasca’ cu creierul, nu cu sufletul.

Lasa un raspuns

Atentie: este activata moderarea comentariilor. Nu este necesar sa retrimiteti comentariul.