GAYPRIDE.RO

Nu exista gay. O buna bucata de vreme a fost un fel de a tachina, un statut glumet pentru cineva care nu se ridica la standardul nostru de masculinitate. Intre efeminat si gay, noi, cei care faceam glume atat de bune, nu faceam nicio diferenta. Am crescut mai tarziu in haina de lucruri interzise pe care o imbrac acum, la fel si restul de urbani. Cosmopoliti. Iar pe haina asta cu lucruri tabu este imprimat clar un brand de toleranta pe care nimeni nu-l pune la indoiala. E un fel de just be, pentru ca “sa fii sanatos” nu suna a nici un producator de trening urban. Cosmopolit. Ma imbrac si eu in fiecare dimineata, ies si o recunosc uniforma asta de fiecare data cand ridic privirea din pamant.

Prin urmare nu exista gay, doar niste legende cu devianta si sex. Niste umbre de necunoscut care stau la coada sa raspunda unei intrebari pe care, sincer, nu mi-am pus-o niciodata. Orientarea sexuala a devenit la un moment dat relevanta si revelatoare, cam tot atunci cand am inceput eu sa recunosc ca n-am de ce sa fiu foarte sigur pe mine. Vin dintr-o cultura pe care acum o condamn: si eu si legendele.

Remarc in jur idei care scot lumea in strada si ii apleaca spre o piatra. De partea proasta a coridorului cu jandarmi, n-am cum sa nu intalnesc vreun cunoscut, parasutat la gay parade cu misiunea sa se incrunte. Sau sa fotografieze pur academic exoticul de langa noi. imi e rusine dinainte, mi-as cere scuze, desi nu pot sa explic bine de ce.

Ma simt rupt de oamenii astia de ceva vreme, de cand n-am avut somn si am fost atat de vulnerabil incat am navigat pe net gol, fara hanoracul meu cu “just be”. N-am mai facut diferenta, nu am mai fost atent si m-am infectat cu un prieten. Si tin atat de mult la el incat nu sunt dispus sa-i fac via?a mai usoara imprumutandu-l lumii ca experiment. Prietenii mei care sunt gay, aia unul, sunt prea importanti ca sa inceapa sa arate lumii cat de proasta e. Iar eu ma bucur ca ies atat de usor in evidenta, fiind… normal.

Andrei Botesteanu